Fata din Brooklyn

Posted by

Ce-mi place cel mai mult la Guillaume Musso este modul în care mă introduce în acțiune şi în care mă ține în suspans de la primele pagini până la sfârșit. « Fata din Brooklyn » nu m-a dezamăgit.

Începutul este aproape banal, Anna Becker este medic, Raphaël Barthelemy este scriitor de thrillere și romane polițiste. Cei doi se cunosc de șase luni și urmează să se căsătorească în trei săptămâni. Raphaël nu s-a simțit niciodată așa de fericit și totuși, în aceea seară insistă să afle totul despre Anna, mai ales despre trecutul ei, ea fiind destul de rezervată asupra detaliilor.

«De ce teama că nu te cunoșteam cu adevărat izbucnea tocmai în seara aceea ? Să fi fost căsătoria care se apropia ? Frica de a face pasul cel mare ? Fără îndoială că erau toate la un loc, plus propria mea poveste, marcată de trădarea oamenilor pe care crezusem că-i cunosc. »

Cei doi se ceartă, Raphaël pleacă, se întoarce când își dă seama că a exagerat, dar… nu o mai găsește pe Anna. Începând de aici, acțiunea se transformă într-o anchetă antrenantă desfășurată în trei zile, bineînțeles contracronometru, pentru găsirea Annei.

Va fi ajutat în căutări de prietenul și vecinul său, Marc Caradec, fost polițist. Ancheta îi va purta în Franța, în Statele Unite, în locuri în care nu s-ar fi gândit niciodată că vor ajunge. Vor descoperi amănunte despre trecutul Annei care-l vor face pe Raphael să se îndoiască de ea, de ei, de viitor, fără însă să renunțe. Se va transforma din scriitor în detectiv. Raphaël și Marc se vor despărți la un moment dat pentru a urmări piste diferite, capitolele vor alterna și ele, pentru a se reuni la sfârșit când misterul se elucidează.

«Oricum, un lucru era sigur: investigațiile mele ascundeau, ca păpușile matrioșka, o anchetă cu mai multe sertare. »

Ce pot să spun despre personaje ? Sunt construite realist, frumos, complet, complex. Mi-au lipsit poate detaliile legate de vârstă, aparență, în rest nu am ce să reproșez. Raphaël este inteligent, îndrăgostit, cu un trecut tumultuos, precaut, mai ales după ce a devenit tatăl lui Theo. O lungă perioadă de vreme s-a ascuns în spatele personajelor din cărțile sale, a trăit prin ele, uitând să-și trăiască viață.

Marc este vecinul lui, prieten, singurul în care încredere și care-l va ajuta pe toată durată anchetei, poate prea perfect, prea frumos că să fie adevărat. Ce se va întâmpla? Nu mă întrebați, vă las un pic în suspans, până când veți citi cartea.

« Îl cunoșteam pe Marc Caradec de când se mutase la mine în clădire în urmă cu cinci ani. Era un polițist atipic, pasionat de literatură clasică, de muzică veche și de cinema. Mi-a făcut imediat o impresie bună și am început să ne simpatizam repede. (…) Îi cerusem de multe ori ajutorul cât lucrasem la ultimul meu thriller. »

Despre Anna nu o să vă povestesc, ar însemna să vă dezvălui prea mult din acțiune și nu vreau. Cine este Anna ? De ce atâta mister în jurul trecutului ei? O să vedeți…

« (…) Ana Becker, rezidentă de care m-am îndrăgostit, caldă, amuzantă, un suflet frumos cu care am petrecut cele mai frumoase șase luni din viață mea. Femeia cu care mă pregăteam să mă căsătoresc. »

Autorul este un maestru al răsturnărilor de situație, al suspansului, după primele pagini nu mai poți lăsa cartea de mână până nu ajungi la sfârșit. Când crezi că ai înțeles ce se întâmplă, lucrurile iau sigur o altă întorsătură. Poate că sunt prea multe schimbări, prea multe complicații, poate că este un pic nerealistă dar totuși mi-a plăcut, cred că a fost exact lectura de care aveam nevoie în acest moment. Nu mi-a lăsat mintea să plece nici un minut, cartea m-a ținut aproape « prizonieră » în acțiunea ei.

Scriitura este cursivă, ușoară, aș putea spune chiar frumoasă. Autorul nu neglijează nici contextul politic al perioadei și presară mici picanterii.

 « Era o epocă ciudată. O epocă ce ducea lipsă de oameni de stat. O epocă în care discursurile inteligente și raționamentele complexe nu-și mai aveau locul. O epocă în care doar cuvintele simpliste și excesive reușeau să aibă un ecou mediatic. O epocă în care adevărul nu mai avea importanță, în care emoțiile facile înlocuiseră rațiunea, în care contau numai imaginea și comunicarea. »

Sfârșitul este total neașteptat, lucru pe care l-am experiementat și în « Central Park » (despre care am scris aici). Dacă vă așteptați la ceva romantic, o să fiți dezamăgiți, în schimb o să aveți parte din plin de acțiune și de suspans.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s