Central Park

« Scriu întotdeauna cărțile pe care mi-ar plăcea și mie să le citesc. Romanele mele îmbină mai multe genuri: sunt și povești de dragoste, dar au și elemente de thriller și de roman polițist. » Guillaume Musso

Cred că este începutul perfect, nu aș fi putut să fac un rezumat atât de clar și de corect al cărții. 

Povestea este simplă, un el și o ea se trezesc într-o dimineață pe o bancă în Central Park în New York,  încătușați unul de celălalt. Alice Schäfer este polițistă și lucrează în Paris, Gabriel Keyne este cântăreț de jazz și ultimul lucru de care-și aduce aminte este că a avut un concert în Dublin.

« Degeaba încercase să se concentreze, un zid de cărămidă albă îi bara accesul la amintiri. Gândirea i se lovea de zidul lui Hadrian, tentativele îi erau zădărnicite de marele zid chinezesc, în toată spendoarea lui.»

Cei doi pornesc în căutarea celor 24 de ore care par să lipsească din amintirile fiecăruia dintre ei. Alice are flashback-uri în care aflăm despre sufletul ei pereche, soțul ei, Paul; mai aflăm și despre o anchetă la care a participat pentru prinderea unui criminal în serie, Erik Vaughn. Trecerile în trecut se realizează cu «ajutorul» unui obiect sau a unei situații care o trimite pe Alice cu gândul la acea amintire.

Am realizat la sfârșit că sunt detalii care dau indicii, care ajută la deslușirea misterului, autorul Guillaume Musso le presară maiestral în carte, doar că trebuie să le descoperi și să le conștientizezi.

Cele două personaje principale sunt Alice și Gabriel, acțiunea se concentrează în jurul lor, este antrenantă și ține cititorul în suspans. Cum este Alice ? O polițistă de la Brigada Criminalistică din Paris, fiică de polițist, încăpățânată, voluntară, ambițioasă, pasionată de munca sa, o femeia puternică, care reușește să-și revină după moartea soțului și pierderea fiului.

Gabriel trece prin mai multe, să zicem personalități, mai întâi este cântăreț de jazz, apoi polițist, că să aflăm la sfârșit că, de fapt, este psihiatru. Mi-a plăcut mult de el, răbdător, inteligent, urmărind cu atenție obiectivul pe care îl are. Cine este Gabriel de fapt ? Ce urmărește el ? Sunt întrebări la care Alice va răspunde, după ce i se reactivează instinctul de polițist care adormise un pic din cauza dezorientării pierderii memoriei.

«Gabriel dictă numărul de fax și închise. Cei doi polițiști se priviră în tăcere. Ancheta lor nu ducea nicăieri. Prea multe piste. Prea multe întrebări. Prea puține fire pentru a lega niște elemente fără vreo legătură evidentă între ele.»

Trebuie să vă vorbesc un pic despre sfârșit, nu vă gândiți că vi-l povestesc … este TOTAL neașteptat, m-a luat prin surprindere. Indicii au fost, dar nu le-am considerat importante și mai mult decât atât le-am interpretat greșit.  Mi-am imaginat tot felul de scenarii catastrofă cand de fapt era cu totul altceva.

Mi-a plăcut cartea, se citește ușor, capitole scurte, acțiunea coerentă, perfectă pentru weekend sau vacanță.

«Există momente în viață când o ușă se deschide și ești inundat de lumină. Clipe rare când ceva se descătușează în tine. Plutești în imponderabilitate, gonești pe o autostradă fără radar. Alegerile devin limpezi, răspunsurile înlocuiesc întrebările, frica cedează în locul iubirii. Trebuie să trăiești aceste momente. Căci rareori durează.»