Lockwood şi Asociaţii #3 – Băiatul din umbră

Al treilea volum din seria Lockwood & Co, cel puțin la fel de palpitant ca și primele două (despre care am scris aici și aici). A trecut deja un an și jumătate de când Lucy Carlyle s-a alăturat echipei lui Anthony Lockwood în lupta împotriva fantomelor care au invadat Anglia pe timp de noapte. Spre deosebire de alte agenții mari şi prestigioase, angrenate în această luptă, Lockwood & Co este compusă numai din adolescenți, are o echipă mică de numai 3 anchetatori : Anthony, George și Lucy.

De ceva timp “Problema”, cum este numită această invazie de fantome, a luat amploare în Londra. Nu se cunoaște sursa creșterii apariţiilor și toate celelalte agenții mari luptă împotriva Problemei, între timp echipa noastră se dezvoltă datorită clienților mici neglijați de ceilalți. Anthony se vede nevoit să angajeze o secretară, pe Holly Munro.

« Era impresionant și am făcut tot posibilul să o apreciez pe Holly Munro, vorbesc serios. Erau multe lucruri care meritau să fie apreciate. Atât de multe, încât era greu să-i găsești vreun defect.

Atitudinea și înfățișarea ei erau exemplare. Stătea mereu dreaptă, cu umerii trași în spate, și avea tot timpul o expresie veselă pe chip. Părul ei brunet era perfect și nu avea niciodată mizerie sub unghiile îngrijite. Se îmbrăca frumos. Pielea ei era fină și fermecătoare ca marmura de culoarea cafelei ; era atât de impecabilă, încât te făcea să devii conștient de micile tale defecte. Dacă stau să mă gândesc, totul la ea avea acest efect. Era atât de netedă, de curată și de strălucitoare, încât părea o oglindă ; și asemeni unei oglinzi, îți arăta propriile imperfecțiuni. »

Holly vine de la o agenție concurentă, este exasperant de eficientă și de organizată spre disperarea lui Lucy care vede în ea o rivală. Lucy este în continuare naratorul, motiv pentru care o vedem pe Holly prin ochii ei, bineînțeles că descrierile, pline de umor de altfel, încearcă să o pună pe Holly într-o lumină cât mai negativă, prea este perfectă, prea se potrivește cu cei trei, prea …tot.

În acest volum vom afla mai multe despre Anthony și despre trecutul lui tragic, enigmaticul adolescent este în continuare la fel de ambițios și de curajos, reușind să-și salveze echipa din situații critice. Pe de altă parte, Anthony nu dezvăluie niciodată tot, rămânând la fel de misterios, lăsându-ne astfel în suspans.

« Și ideea era că pe Lockwood îl credeai, chiar și când spunea lucruri greu de crezut. În momentul acela aștepta relaxat pe prag, cu o mână pe mânerul săbiei, îmbrăcat la fel ca de obicei, cu paltonul lung și costumul negru. Părul brunet îi cădea peste sprâncene. Lumina din hol îi lumina chipul palid și uscățiv, strălucind în ochii lui negri, în timp ce mă privea zâmbind. Era întruchiparea calmului și a indiferenței. Așa vreau să mi-l amintesc, cum era în noaptea aceea : eram înconjuraţi de lucruri îngrozitoare, iar Lockwood stătea în mijlocul lor. »

În același timp Talentul lui Lucy de a vorbi cu fantomele, se dezvoltă, dar odată cu aceasta și pericolul la care se expune, crește. George este în continuare cel care aduce echilibru în echipă, amuzant și cu perseverență în cercetări, îi ajută de fiecare dată cu informații și detalii « scormonite » prin bibliotecă.

« Stați așa. Cred că ar trebui să mă opresc înainte ca lucrurile să devină complicate și să vă spun exact cine sunt. Mă numesc Lucy Carlyle. Îmi câștig existența distrugând spiritele celor care se ridică din morți. Pot să arunc o bombă cu sare de la aproape cincizeci de metri și pot să țin la distanță trei spirite cu o floretă ruptă (am făcut asta, odată, în Berkeley Square). Pot să mânuiesc o rangă, o torţă cu magneziu și lumânări. Intru singură în camere bântuite. Văd fantome când vreau să le caut și le și aud. Am aproape un metru șaptezeci înălțime, am părul castaniu și port cizme mărimea treizeci și nouă, rezistente la ectoplasmă. »

Celebrul craniu din bibliotecă, cu care am făcut cunoștință în cel de-al doilea volum, rămâne în peisaj, la fel de acid și de arogant, având obiective ascunse, ajutându-i sau încurcându-i pe protagoniștii noștri de fiecare dată când are ocazia.

De-a lungul celor trei volume, Stroud presară informații și detalii care se dezvoltă încet, în fundal, despre adevărata sursă a Problemei. De-a lungul acțiunii, aproape că am uitat că toți agenții sunt adolescenți, maturizați prea repede, ei fiind singurii care pot lupta împotriva acestei invazii mortale. Întâlnim și personaje secundare cum ar fi Flo, prietena lui George, dar și Kipps pe care l-am detestat în partea a doua dar care de această dată devine un aliat de nădejde.

Cei patru membrii ai echipei împreună cu partenerii de conjunctură se vor regăsi într-o luptă total disproporționată împotriva invaziei fantomelor. Pericolul va fi la cote maxime mai ales în ultima parte a cărţii, pericol care va fi combătut cu îndrăzneală și curaj de eroii noștri.

« Două lumi… Da. Așa mă simțeam în acele puține momente când formam o conexiune paranormală. Pe palierul podului văzusem două realități în același timp, iar una o submina pe cealaltă. Să-mi arunc floreta fusese o idee nebunească, sinucigașă… dar pentru a putea comunica cu fantomele avusese o logică incontestabilă. Incontestabilă, dacă găseam fantoma potrivită. »

Universul creat de autor este complex, lupta împotriva fantomelor fiind tema centrală a seriei, spiritele sunt omniprezente ca o boala cronică în aceasta Londră futuristă, vag distopică. Relațiile între protagoniști sunt fine și realiste evoluând constant de-a lungul seriei. Noul personaj, Holly Munro, este interesant și îi pune, prin contrast, pe ceilalți într-o lumină nouă, diferită.

Mi-au plăcut alegerile făcute de autor în ceea ce privește construcția eroilor săi, îi descrie plin de umor în pofida atmosferei întunecate a acestei părți (poate cea mai întunecată de până acum), atmosferă pe care cititorul o resimte din plin (nu vă sfătuiesc să citiți noaptea :)). Scriitura este la fel de cursivă ca şi în celelalte două volume şi creează dependenţă, după primele câteva zeci de pagini, nu am mai putut lăsa cartea din mână până la final. Acțiunea este palpitantă, cu răsturnări de situație, ultima treime din volum se desfășoară cu rapiditate, scenele se succed cu viteză, aproape că nu am avut timp să cuprind bine tot ce s-a întâmplat că s-a şi terminat.

Bineînțeles că finalul este deschis, bineînțeles că am în continuare o gramadă de întrebări și, bineînțeles că abia aștept să apară următorul volum.