Lockwood și Asociații – Conacul bântuit

Am citit romane cu vrăjitori, magi, cavaleri, demoni, zâne și alte făpturi magice, de fantome însă nu m-am mai « lovit » până acum. Îmi place genul fantasy, lasă frâu liber imaginației, ești introdus într-o lume în care totul este posibil, în care lupta binelui contra răului este vizibilă și constantă.

În « Conacul bântuit » acțiunea se petrece în Londra, unde în urmă cu cincizeci de ani a apărut o Problemă, orașul este « infestat » pe timp de noapte cu Vizitatori, care de fapt sunt fantome și nu vă gândiți la Casper. Acestea nu sunt nicidecum drăguțe, bântuie casele oamenilor și le provoacă moartea prin atingere.

« Dar țelul nostru real, rațiunea noastră de-a fi, e mereu același: descoperirea locului sau obiectului care leagă un moroi de lumea celor vii. Nimeni nu știe cum funcționează aceste Surse. Unii susțin că în ele rezidă duhul Vizitatorilor, alții că marchează puncte în care hotarul dintre lumea celor vii și celor morți a fost șubrezit de violență sau emoții foarte puternice. »

Care este cauza apariției lor, nimeni nu știe. Pentru a le combate s-au înființat numeroase agenții paranormale, în care sunt angajați copii și adolescenți, aceștia fiind singurii care pot vedea fantomele și care le pot combate. Adulții nu prea își au locul în această luptă, îi ajută pe copii de pe tușă, cu sfaturi și îmbărbătări. 

« La rândul lor, agențiile căutau mereu detectivi de prima mână. Și pentru că al șaselea simț e caracteristic aproape exclusiv vârstei fragede, generații întregi de copii ca mine s-au trezit aruncați în prima linie a războiului împotriva supranaturalului. »

Lockwood și Asociații este o agenție mică, formată din trei agenți: Anthony Lockwood, George Cubbins și Lucy Carlyle. Cei trei se completează reciproc și formează o echipă de șoc (îmi aduceau aminte de Scooby-Doo și echipa sa). Anthony este cel care are darul văzului (vede primul manifestările paranormale), Lucy le aude și le simte, iar George este cel care se documentează și caută cauzele infestărilor, locul său preferat fiind biblioteca.

« Nu era greu de ghicit pe care din ei îl preferam. Pe de-o parte, Anthony Lookwood, energic, dornic să răspundă noilor provocări, noilor mistere, un tânăr care nu se simțea niciunde mai în largul lui decât într-o odaie bântuită, în timp ce mâna îi mângâia discret mânerul spadei. Pe de altă parte, George Cubbins, chipeș ca un caltaboș, fermecător precum un ștergar umed căzut pe podea. Cred că George s-ar fi simțit cel mai bine într-un maldăr de mâncare, cu un nor de muște roind împrejur și, de vreme ce era foarte arțăgos și mereu pornit împortiva mea, am hotărât să-l evit pe cât puteam. »

În urma unei misiuni, cei trei se regăsesc în situația de a trebui să plătească despăgubiri unui client căruia i-au dat foc la casă și au patru săptămâni pentru aceasta. Când un client important vine și le propune o afacere riscantă, cu multe limitări, Anthony acceptă fără să clipească știind că este singura lor șansă.

Ce au de făcut? Trebuie să curețe de fantome un conac bântuit de mai multe secole, pe care alte agenții mari și renumite nu au reușit. Vor reuși cei trei să-și ducă la bun sfârșit misiunea? De ce pune clientul mai mare preț pe lucruri materiale decât pe viața lor? Și câte alte întrebări o să vă mai puneți în timpul lecturii…

« Conacul se înalța, măreț și impunător, deasupra noastră. Văzduhul era umed și rece. (…) Un portic inestetic din beton veghea deasupra ușii principale duble, susținut de câteva coloane crăpate. Un șir de trepte încovoiate duceau către intrare. La capătul aripii de vest se înalța un frasin falnic, bătrân de când de când lumea. »

Din momentul acceptării anchetei, nu am mai lăsat cartea din mână, suspansul era la cote maxime, pericolul cu care se confruntau la fel, ar fi fost o carte extrem de potrivită pentru Halloween. Autorul ne introduce în aceea lume în detaliu, pe măsură ce citeam « vedeam » filmul prin ochii lui Lucy, ea fiind naratoarea.

Când noaptea se lăsa, temperatura scădea, începeau șoșoteli, murmure și apărea ceața fantomatică, tensiunea creștea și o dată cu ea și nerăbdarea mea de a știi ce se întâmplă în continuare. Când aveam impresia că lucrurile s-au calmat, că personajele au un moment de respiro, un zgomot, un scârțâit, o umbră, creștea suspansul la loc.

Scriitura este fluidă, ușoară, atașantă, palpitantă, presărată pe alocuri cu umor. Pe lângă genul fantasy, eu aș încadra romanul și la genul polițist, cei trei protagoniști adună și interpretează indiciile în timpul anchetei ca niște adevărați detectivi. Sfârșitul este frumos, deschis pentru a lăsa bineînțeles loc pentru continuare. Mi-a plăcut romanul, mi-au plăcut personajele, intriga, suspansul, teroarea, umorul, chiar și personajele negative, într-un cuvânt mi-a plăcut tot.