Războiul lumilor – H. G. Wells

Posted by

Joseph Conrad spunea : « Wells plănuiește să lase umanitatea pradă în ghearele Imposibilului și, cu toate acestea, izbutește să o facă să se coboare (sau să se ridice) la nivelul ei uman, la carnea, sângele, tristețea și nebunia sa. » Ce aș putea scrie în plus? « Războiul lumilor » este un roman înaintea vremii lui și la orice v-ați aștepta citind titlul, este mult mai mult de atât.

Povestea este simplă: Anglia este invadată de niște extratereștrii veniți de pe Marte, superiori din punct de vedere tehnic și militar. Oamenii nu au nici o șansă, pare că nu au nici măcar posibilitatea de a supraviețui. Romanul îl va urmări pe naratorul nostru anonim in periplurile sale în a scăpa de la o moarte sigură. Va povesti direct, complet, fără pregătire. Cititorul nu știe și nici nu anticipează ce urmează să se întâmple, descoperă prin ochii lui, în ritmul acestuia.

« Am văzut cu ochii mei o operațiune de acest fel, așa cum voi povesti la timpul cuvenit. »

Totul începe simplu, calm, într-o zi ca oricare alta, într-un câmp oamenii descoperă un « cilindru », care de departe pare un meteorit. Toți sunt curioși, entuziaști, vor chiar să-i ajute pe cei dinăuntru cilindrului să iasă, până când… realizează, extratereștrii nu sunt pașnici, sunt chiar foarte ostili. Avântul și exaltarea de început se transformă brusc și irevocabil în panică generalizată. Scena este înspăimântător de realistă și mai ales plauzibilă. Îi vedeam alergând în toate direcțiile, le simțeam teama și frica, nu atât de marțieni, cât de moarte.

« Frica pe care o simțeam nu avea nimic rațional, ci era o culme a panicii nu doar stârnită de marțieni, dar și de întunericul și de liniștea din jur. Și avea un asemenea efect răvășitor asupra mea, incât m-a făcut să alerg plângând în tăcere ca un copil. »

Naratorul nostru anonim este « un recunoscut și profesionist redactor de articole pe teme filozofice». Martor la prima întâlnire cu marțienii, hotărește să plece în grabă și să-și ducă soția la adăpost. Se va întoarce apoi acasă, nici el nu știe exact de ce și de aici începe totul.

Pe drum se va întovărăși cu două personaje: un soldat și un diacon. Nu cred că autorul i-a ales la întâmplare, aceștia ne vor contrazice așteptările, cred că acesta a fost scopul. Soldatul este cel care caută o soluție pentru situația tragică în care se află omenirea, pe când diaconul… face exact opusul. Dar vă las pe voi să descoperiți.

Marțienii sunt prezenți prin absență, sau cel puțin așa îmi vine să spun. Sunt descriși foarte sumar, despre armele lor știm că sunt distrugătoare și au nume « vizuale »: raza pârjolitoare și fumul negru.

« Și ce mai Obiect am văzut! Cum să-l descriu? Un tripod monstruos, mai înalt decât majoritatea caselor, pășind peste pinii tineri și culcându-i la pământ în calea sa. O mașinărie mergătoare, dintr-un metal sclipitor, călcând pe iarba neagră. »

Wells este unul dintre pionierii științifico-fantasticului, citind îmi venea greu să cred că romanul a fost scris în 1897, are două părți, prima descrie sosirea marțienilor și anihilarea rezistenței umane și a doua viața și supraviețuirea oamenilor sub dominația extratereștrilor.

« Niciodată pănâ atunci în istoria războiului, distrugerea nu mai fusese atât de fără excepție și generală. »

Capitolele sunt scurte, cu titluri care anticipează conținutul, dar nu și finalul, ușor și plăcut de citit, în pofida limbajului un pic învechit. Descrierile sunt vizuale, dar mai ales auditive, sunetele sunt prezente și adaugă realism.

« Văzduhul vibra într-un asurzitor și strident război al zgomotelor – răsunător dangăt metalic al marțienilor, bubuiturile caselor năruite, bufniturile surde ale copacilor, ale gardurilor și ale șoproanelor izbucnind brusc în flăcări și trosnetele și vuietele focurilor. »

Dar, dacă vă gândiți că este doar un roman SF și atât, vă înșelati, este mult mai mult de atât; SF-ul este doar partea vizibilă a aisbergului. Wells ne arată un scenariu catastrofă,  în care oamenii nu ar mai fi ultimii din lanțul trofic; de pe azi pe mâine, fără pregătire sau avertisment, din dominatori ar deveni dominați, sclavi sau, și mai rău, hrană, de pe azi pe mâine, fără pregătire sau avertisment,.

« Am simțit cel dintâi fior al unui gând care curând mi-a devenit foarte clar și mă apăsa de multe zile încoace, o senzație de detronare, convingerea că nu mai eram stăpân, ci un animal printre alte animale, sub talpa marțienilor. »

Autorul demonstrează că Omul se întoarce în situații de criză, de panică, la instinctele primare, plasează egoismul și supraviețuirea personală mai presus de orice.

« Se trăgea cu revolvere, oamenii se înjunghiau, iar polițiștii care fuseseră trimiși să dirijeze traficul, epuizați și înfuriați, spărgeau capetele celor pe care ar fi fost datoria lor să-i protejeze. »

Cartea este un semnal de alarmă, în care marțienii sunt doar un pretext pentru a face « lecția » inteligibilă. Wells este precum Jules Verne, un vizionar, a înțeles mult înaintea timpului, că nu extratereștrii sunt adevăratul pericol, ci noi înșine. Mi-a plăcut romanul, oferă o altă perspectivă, un alt punct de vedere. Îl recomand!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s