Umbra Uriaşului

“Umbra Uriaşului” al patrulea volum din seria Umbrelor, dar nicidecum ultimul. Al cincilea a fost publicat, dar nu este încă tradus la noi, iar ultimul volum este în curs de publicare. Oare mai trebuie să vă spun că mi-a plăcut? De această dată, cei din echipa lui Ender conduc marile puteri din lume și trebuie să facă față dezastrului provocat de Achile (despre care am scris aici, aici și aici).

Peter este Hegemon, dar această funcție nu are încă o autoritate recunoscută la nivel mondial. Ambiția lui este să unească toate națiunile pământului sub o umbrelă comună și astfel oamenii să trăiască în pace. Ideea interesantă este că această unire să se facă fără niciun fel de vărsare de sânge, prin aderarea fiecărui stat prin referendum la această organizație a Popoarelor Libere ale Pământului. Pentru a-l ajuta în demersurile sale, îi are în continuare pe Bean și pe Petra, care își oferă ajutorul fără foarte mult entuziasm, cel puțin la început. Cei doi sunt mai degrabă preocupați să-și găsească embrionii furați și implantați în mame purtătoare, decât să facă strategii de luptă. 

«-Petra, zise Peter, eu nu sunt soldat.

-Nici Bean.

-Bean este cea mai strălucită minte militară în viață.

-Atunci de ce nu e el Hegemon ?

-Pentru că nu a vrut să fie.

-Iar tu ai vrut. De asta te urăsc, dacă tot ai întrebat.

-Tu știi de ce am vrut această funcție și ce încerc să fac. Ai citit eseurile lui Locke.

-Le-am citit și pe cele ale lui Demostene.

-Și ele trebuiau scrise. Dar intenționez să guvernez ca Locke. »

La toate acestea mai adăugăm nebunia metafizică a lui Virlomi, pe care de altfel am îndrăgit-o în volumul anterior. Acum, datorită succesului neașteptat, Virlomi se crede zeiță și luptă împotriva cotropitorilor musulmani conduși de un alt membru al echipei lui Ender, Alai, care a fost ales Calif al lumii islamice. Și, ca și cum toate acestea nu ar fi suficiente, îl mai urmărim și pe Han-Tzu, care devine împărat al Chinei printr-o lovitură de stat. Cum vă ziceam, mulți dintre coechipierii lui Ender sunt acum în funcții de conducere și fac ceea ce au învățat la Școala de Luptă, se războiesc. Diferența este că, în acest volum, nu mai sunt o echipă, ci luptă unul împotriva celuilalt.

« -Vrem ca pământul să nu-și mai irosească resursele în războaie, ci să le folosească pentru a coloniza lume după lume, iar apoi să facă schimburi între ele astfel ca întreaga specie să poată profita de ceea ce învață, realizează și devine fiecare. Este economie de bază. Și istorie. Și evoluție. Și știință. Răspândire. Variație. Publicare. Explorare. 

-Da, da am priceput, zise Bean. Ce nobil din partea voastră! Cine plătește acum pentru toate astea?

-Bean ! Doar nu te aștepți să-ți spun, iar eu nu mă aștept ca tu să mă întrebi.

Bean știa. America. Marea, somnoroasa și leneșa Americă. Complet înlăturată din postul de jandarm mondial în secolul XXI, dezgustată că eforturile lor nu le-au adus nimic altceva decât ură și resentimente, se declaraseră victorioși și se întorseseră acasă. »

Acțiunea este concentrată pe conflictul acestui triunghi de putere localizat geografic în Asia. Virlomi, Alai și Han-Tzu se înfruntă fiecare cu alt scop în minte, singurul care are de câștigat de pe urma acestei confruntări este Peter și al lui obiectiv de a uni lumea.

« Ca un copil care vrea să participe la o piesă la școală, dar nu-i place rolul care i-a fost dat. Numai că dacă se retrage, spectacolul nu mai poate avea loc, pentru că el nu are dublură. Așa că trebuie să rabde până la capăt.

Trebuia să-și dea seama cum să salveze lumea, dacă tot a ajuns Hegemon. »

Îi regăsim de asemenea pe mentorii Școlii de Luptă: Hyrum Graff și Mazer Rackhman, care vor să pară neutrii în această confruntare, dar numai observatori nu sunt. Împreună cu Peter, realizează necesitatea de a-i îndepărta pe coechipierii lui Ender de pe pământ, altfel fiecare națiune îi va folosi în scopuri de război, iar pacea nu va fi niciodată posibilă. 

Ender este o prezență constantă în mintea colegilor săi, fiecare dintre ei îi regretă plecarea, fiecare dintre ei fac referire la învățăturile lui. Am simțit o nostalgie, o tristețe  în discursul lor, care mi-a fost transmisă și mie. N-aș vrea să credeți că Bean, Petra, Peter și ceilalți nu sunt personaje fascinante, fiecare în stilul lui, dar tot Ender rămâne protagonistul meu preferat. 

« Asta învățase de la Ender. Dacă dai ordine fără să explici, poți obține supunere, dar nu creativitate. Dacă spui oamenilor care e scopul tău, atunci când planul tău original se va dovedi nepotrivit, ei vor găsi o altă cale să-ți îndeplinească țelul. Dacă le explici, nu va slăbi respectul lor pentru tine, ci se va demonstra respectul tău pentru ei. »

Am regăsit același stil direct, clar al lui Orson Scott Card, acel stil care m-a ținut captivă în această lume din viitor unde niște minți extraordinare se maturizează prea repede. Titlul nu este atât de evident precum a fost în primele volume. Uriașul poate fi Bean, care din cauza unei anomalii genetice crește mai mult și mai repede decât media, care, în același timp, îl face superinteligent cu prețul unei vieți foarte scurte. Umbra poate fi această anomalie genetică care planează ca sabia lui Damocles. Sau poate Uriașul este chiar Peter, care cu ajutorul ambiției și colaboratorilor vrea să unească toate popoarele, iar umbra lui este Bean care îl ajută în acest demers. 

Mi-a lipsit din acest volum modul în care Peter reușește să-și atingă obiectivul, cititorul este cumva numai martorul rezultatului nu și al acțiunilor întreprinse. Pe de altă parte, l-am văzut evoluând dintr-un hegemon fără autoritate într-un adevărat lider mondial, cel puțin la nivelul fratelui său, Ender. Alianțe, trădări, strategii, suspans, dragoste și prietenie sunt subiecte abordate și dezvoltate de autor pentru a da substanță și profunzime romanului.

Am încheiat această a patra carte cu o singură idee în minte, aceea de a vedea cum continuă, cu toate că finalul acestei părți închide multe dintre intrigile din primele volume.

Vă recomand cu drag această serie, însă vă sfătuiesc să citiți seria lui Ender înainte de aceasta!