Umbra lui Ender

Mi-a plăcut mult, ca să nu zic extrem de mult, acest prim volum din Saga Umbrelor, cel puțin la fel de mult ca și seria „Jocul lui Ender”. Așa cum ne avertizează autorul în prefață, a vrut să rescrie povestea din „Jocul lui Ender” dintr-o altă perspectivă, am văzut aceiași istorisire prin ochii lui Bean, unul dintre adjuncții lui Ender în războiul contra Gândacilor. A fost un pariu curajos al lui Card, și din punctul meu de vedere, total reușit.

Acțiunea se petrece în aceiași perioadă cu primul volum din seria „Jocul lui Ender” (despre care am scris aici), şi începe pe străzile din Rotterdam. Bean este un copilaș de câțiva anișori, care se luptă zilnic pentru supraviețuire printre bandele de copii flămânzi din oraș. Cu toate că are o vârstă foarte fragedă și că alți copii la vârsta lui ar fi fost morți de mult din cauza condițiilor grele de pe stradă, Bean pune la punct strategii pentru a intra în bandele de copii de pe stradă și să câștige, împreună cu aceștia supremaţia. În acest fel și fără să vrea neapărat, atrage atenția recrutorilor Școlii de Luptă. Ajunge în spațiu unde va deveni prietenul, confidentul, adjunctul și nu în ultimul rând, umbra lui Ender.

« Dar Bean știa adevărul – știa, de fapt, ceea ce știa Ender. Că indiferent cât de bun ar fi un comandant, cât de talentat, indiferent cât de pregătită ar fi armata lui și de buni locotenenții, indiferent cât de curajoasă și înflăcărată lupta, victoria este aproape întotdeauna de partea celui care provoacă cele mai mari pagube. Uneori David îl învinge pe Goliat, și oamenii nu uită asta. Dar există o mulțime de omuleți pe care Goliat i-a făcut una cu pământul. Nimeni nu cântă cântece despre aceste lupte, pentru că știu că acesta este rezultatul cel mai probabil. Nu, este rezultatul inevitabil, cu excepția miracolelor. »

Trecutul lui Bean, mult mai încărcat decât al lui Ender, ceea ce-l face să fie un personaj complex, palpabil şi realist. Proveniența lui este misterioasă, este un copil extrem de inteligent, care reușește să supravieţuiască pe străzi de la vârstă de un an, când abia mergea de-a bușilea. Sora Carlotta, una dintre recrutoare, este cea care-l găsește și-l recomandă pentru Școală de Luptă și insistă pentru a-i găsi rădăcinile, ceea ce va descoperi va fi o surpriză pentru toată lumea.

Și în acest roman, ritmul este alert, se simte că „adulţii” sar peste etapele de pregătire ale copiilor, îi forțează din ce în ce mai mult, joaca inițială devine strategie serioasă, războiul se apropie cu pași repezi, iar acești copii sunt ultima speranță a Pământului. Bean pune informațiile cap la cap, nu spune nimănui, vede clar care sunt implicațiile. În timpul lecturii, aproape că m-am contopit cu Bean, îi simțeam reacțiile, nedumeririle, temerile, gândurile, raționamentele, ca și cum am fi fost conectați. Continuam să întorc paginile fără să mă pot opri, având o dorință nestăvilită de a vedea cum se derulează povestea de această dată.

« -Ești deștept, puștiule, zise Shen. Am fost pe-aproape, nu ? Doar că nu m-am gândit. Cum face Ender? Cum pot să fac la fel, să fiu ca el? Așa e Ender, e grozav, dar eu nu pot fi la fel. Poate că ar fi trebuit să încerc. Dar voiam doar să fiu… lângă el.

-Pentru că și tu ești bun, spuse Bean.

Shen făcu ochii mari.

-Cred că asta am spus, așa-i ? Oricum am sugerat. Cred că asta mă face un lăudaros, nu?

-Un mare lăudăros, zise Bean rânjind.

-El… te face să vrei să… Eu aș fi în stare să mor pentru el. Par vorbe de erou, nu ? Dar e adevărat. Aș muri pentru el. Aș ucide pentru el.

-Ai lupta pentru el. »

Bean este un personaj de care m-am atașat ușor și încă de la începutul lecturii. Foarte inteligent, cu un raționament care se bazează exclusiv pe logică, împiedicând astfel sentimentele. Bean își dă seama de această incapacitate a lui de a simți, dar nu se poate opri din a diseca totul. Este un fin psiholog, își analizează colegii, studiază comportamentul adulților, creează strategii, ipoteze, le verifică.

« Așa că privi. Ascultă. Tot ce învățau ceilalți trebuia să învețe și el la fel de bine, poate chiar mai bine. Și în plus, trebuia să învețe ceea ce alții nu vedeau – influențele din grup, strategiile Școlii de Luptă. Cum se înțelegeau profesorii unii cu alții. Unde era puterea. Cui îi era frică și de cine. Fiecare grup avea șefii săi, lingăii, rebelii, oile sale. În fiecare grup existau legături puternice și legături vulnerabile, prietenii și ipocrizii. Minciuni în interiorul unor minciuni în interiorul altor minciuni. Iar Bean trebuia să le găsească pe toate, cât mai repede posibil, pentru a descoperi nișa în care să poată supraviețui. »

Cea mai mare teamă a lui Bean este să-și piardă prietenii. Din această cauză, se trezește prins între logică și sentimente, o luptă pe care o câștiga cu greu și din cauza căreia, unii îl abandonează. Bean percepe și înțelege lumea din jurul său diferit față de ceilalți, lucru care de multe ori îl izolează.

Toate personajele secundare sunt foarte bine construite și, mai presus de toate, sunt importante și chiar indispensabile poveștii. Este fascinant cum a reușit autorul să spună aceiași poveste din altă perspectivă, fără să plictisească cititorul. Scriitura autorului este genială, cursivă, fluidă. Lectura este ușoară, interesantă, departe „de o supă reîncălzită”, am devorat cartea, cele cinci sute de pagini s-au scurs, pur și simplu. Nu-mi doream decât să descopăr din nou istorisirea, aceiași ca în „Jocul lui Ender”, același deznodământ, dar altă perspectivă. Titlul are mai multe înțelesuri din punctul meu de vedere, unul dintre ele, și cel mai la îndemână este ca Bean devine umbra lui Ender din toate punctele de vedere. La ce mă refer? Ei… trebuie să citiți cartea pentru a înțelege.

Este un roman science fiction deosebit, unde tensiunea, suspansul, personajele, strategiile psihologice sunt prezente și extrem de bine dozate. Cu toate că cele două serii se pot citi independent, părerea mea este că, este necesară lectura seriei „Jocul lui Ender” înainte de a o începe pe aceasta.

Îmi pare rău că am plecat în vacanță doar cu primul volum la mine, abia aștept să continui seria, sunt curioasă în ce aventuri mă va purta cel de-al doilea volum intitulat „Umbra Hegemonului”.