Fulger albastru

N-am mai citit de mult romane polițiste, fără un motiv special, așa că atunci când un coleg de-al meu mi-a recomandat-o pe Ann Cleeves, m-am gândit că ar fi binevenită o astfel de lectură. Ceea ce-mi place cel mai mult la cărțile polițiste este modalitatea prin care personajul care conduce ancheta ajunge să-și dea seama cine este criminalul. Este prima mea întâlnire cu această autoare, am citit despre ea că este asemănată cu Agatha Christie, nu am încă o părere despre aceasta.

Am văzut niște similitudini, cel puțin cu acest prim roman care se desfășoară pe o insulă din Scoția, care rămâne izolată pentru câteva zile în urma unei furtuni puternice. Inevitabil, are loc o crimă, iar personajul principal, Jimmy Perez, detectiv de meserie trebuie să rezolve crima. Cercul de suspecți este restrâns, nu pare că vreunul dintre ei ar avea motive întemeiate să comită crima, și totuși s-a întâmplat… Toate acestea sună cunoscut, dar doar atât…

Cum vă spuneam, Jimmy Perez este detectiv și vine pe Fair Isle, insula copilăriei lui împreună cu Fran, logodnica sa pentru a-i prezenta pe viitorii socrii. Zborul spre insulă este agitat din cauza furtunii, în urmă căreia nimeni nu mai poate părăsi insula până când vremea nu se îndreaptă. Fran și Jimmy își sărbătoresc logodna în tradiția insulei la Centrul de cercetare ornitologică. Nici unul dintre ei nu este la prima dragoste, sunt diferiți și se acceptă reciproc, au încredere unul în celălalt și se iubesc extrem de mult.

« I se părea că Perez și englezoaica formau un cuplu tare ciudat : Perez, atât de țeapăn și de tăcut, un scoțian tipic de Shetland, în ciuda părului întunecat și tenului măsliniu; Fran, pe de altă parte, era atât de plină de energie și de întrebări, elegantă într-un fel boem. »

Totul decurge liniștit, până când este descoperit cadavrul Angelei, directorul centrului. De aici, începe o adevărată cursă contracronometru pentru descoperirea criminalului.

Jimmy Perez preia cazul mai mult nevoit de împrejurări, cu toate că se află pe insulă în vacanță. Începe ancheta într-un mod netradițional, realizând că nu are nici un fel de susținere de pe continent, știe că, ucigașul este printre locatarii de la Centru. Mai mulți suspecți, nici un motiv aparent suficient de puternic pentru a comite crima, începând de la Poppy, fiica adolescentă a Angelei, Maurice, soțul Angelei, colegii ornitologi veniți să urmărească păsările rare, până la cei doi soți Fowler, care par a nu avea nici o legătură cu restul.

« Cu toții oftară ușurați când Perez se ridică într-un final și începu să vorbească.

Vorbi ciudat de formal.

-Mă aflu aici în calitate de inspector în cadrul Departamentului Highland & Islands al Poliției Scoțiene. »

Jane este bucătăreasa de la Centru, îi place foarte mult ceea ce face, are grijă de locație, îi răsfață pe locatari și îi ascultă. După găsirea cadavrului, pornește și ea propria anchetă în paralel cu Perez. Sunt în competiție fără să știe… Cine va reuși oare să găsească primul vinovatul?

« Jane fusese întotdeauna competitivă, iar acum voia să-și măsoare inteligența cu a lui Perez, să descopere identitatea ucigașului înaintea lui. Devenise un fel de detectiv amator, ca personajul din povestirile polițiste pe care le citea în copilărie. »

La început am avut senzația că am de-a face cu un roman polițist clasic, cu o investigație lentă și detaliată, care a dat impresia de mai multe ori că se află în impas. De fapt, după câteva zeci de pagini lungi, am intrat într-un roman plin de răsturnari de situație, care îmi aducea aminte mai degrabă de anchetele lui Colombo.

Acțiunea este concentrată pe găsirea criminalului și a motivului crimei, cu toate acestea personajele nu sunt neglijate, aflăm detalii despre fiecare, aș zice că despre unii protagoniști mai mult decât despre alții (din această cauza romanul mi s-a părut un pic dezechilibrat), fără însă ca acest lucru să mă deranjeze foarte mult. Scriitura este fluidă, un pic încărcată, cu multe descrieri, creând o atmosferă închisă, tensionată, cumva dependentă de vremea de afară.

« Cineva din această clădire e un criminal, își spuse ea. Chiar în clipa asta iau masa cu un criminal. Când era mică, citise o carte scrisă de Agatha Christie. Era vorba despre câțiva oameni pe o insulă. Mureau unul câte unul. În sală de mese era cald. Făcuse un foc mare de lemne care să-i înveselească și să-i facă să se simtă confortabil în camera comună. Cu toate astea, o trecu un fior. »

Autoarea descrie, cu lux de amănunte, stilul de viață și obsesia ornitologilor, goana lor după păsări rare care să le aducă faima și succesul. Este un roman bine documentat. Suspansul este bine dozat, poate prea bine, și, oricât m-aș fi chinuit să aflu cine este criminalul, nu am reușit. Abia la sfârșit am înțeles toate piesele de puzzle puse cu grijă de către Cleeves, presărate ca niște indicii răzlețe de-a lungul lecturii care m-au dus la deznodământ. Cartea nu are un final fericit, ba chiar dimpotrivă, am fost oarecum supărată pe autoare pentru un astfel de sfârșit, total diferit de ceea ce m-aș fi așteptat. V-am trezit curiozitatea? Eu sper că da…