Avocatul din limuzină

O să încep prin a vă spune că este primul roman scris de către Michael Connelly pe care l-am citit și mi-a plăcut. Marius Andrei mi-a recomandat acest autor (îi mulțumesc pe această cale), în comentariile recenziei romanului « Avocatul rebel » de John Grisham.

Povestea pare simplă la prima vedere. Michael Haller este avocat al apărării. Clienții lui sunt, în general, vinovați de infracțiuni grave: drogați, prostituate, criminali, dealeri. Exploatează sistemul juridic pentru a-i elibera, se folosește de toate slăbiciunile adversarului pentru a le obține cea mai bună înțelegere. Este ajutat de către Lorna, secretară, fostă sa soție și de Raul Levin, fost polițist și actual detectiv care investighează cazurile. Biroul său se află în limuzina Lincoln pe care o deține, de unde vine și titlul romanului.« Păstram în depozit cutiile cu dosarele cazurilor îngropate, precum și alte două Lincoln Town Cars. Anul trecut, când era pe val, mi-am cumpărat patru Lincolnuri deodată, obținând o rată de flotă. Planul era să le folosesc pe fiecare până atingeau 60 000 pe kilometraj și apoi să le vând unei firme de limuzine, să fie utilizate pentru transport de călători la și de la aeroport. »

Personajul principal, Michael Haller este un bun strateg, cunoaște legea și sistemul și știe să se folosească de acesta pentru a-și ajuta clienții, chiar și pe aceia care sunt foarte greu de ajutat. Nu este un avocat ieftin și așteaptă acel caz care să-l scoată din anonimat. Are două foste soții, Maggie McPherson, procuroare și mama fiicei lui Haller, Hayley, de opt ani și pe Lorna. Are o viață personală tumultoasă, plină de suișiuri și coborâșuri.

« – Ești un avocat lipsit de rușine cu două foste soții și o fiică de opt ani. Și noi toate încă te iubim.

Era rândul meu să tac. În ciuda a tot, am zâmbit.

-Multumesc, Maggie McFierce, i-am spus în cele din urmă. »

« Îmi iubeam fiica. Era singurul lucru cu adevărat bun din viața mea, de care puteam fi mândru. În adâncul sufletului meu, cred că motivul pentru care nu o vedeam atât de des, că alergam după cazuri în loc să alerg la ea, era acela că mă simțeam nedemn de ea. »

Teama profesională a lui Haller este că nu va recunoaște nevinovăția, atunci când aceasta seva prezenta în fața lui.

« – Știi de ce-mi era frică înainte? am întrebat.

– De ce?

– Că nu aș recunoaște nevinovăția. Că ar fi acolo, chiar în fața mea, și n-aș vedea-o. Nu vorbesc despre a fi sau nu vinovat. Vorbesc despre nevinovăție. Doar nevinovăție.

N-a spus nimic.

-Dar știi de ce-ar trebui să-mi fie frică?

-De ce Haller?

-Răul. Răul pur. »

Când Louis Roulet îl angajează, crede că este cazul carierei lui. Louis este acuzat că ar fi brutalizat o prostituată. Versiunea lui este însă foarte diferită, susține cu convingere că este o înscenare: a ieșit într-o seară într-un bar, unde a observat-o pe Reggina Campo, o prostituată frumoasă. Stabilesc să se întâlnească mai târziu la ea acasă. Când Louis ajunge la ea, este lovit cu brutalilate, își pierde cunoștința și când se trezește, este imobilizat pe jos și apare poliția care-l arestează. Dar care este adevărul? Care sunt detalile pe care Louis le-a omis?

Pe măsură ce ancheta înaintează, Michael află de la Levin tot mai multe amănunte care contrazic versiunea lui Roulet. Multe dintre acestea, îi aduc aminte de un alt client pe care a trebuit să-l apere, un caz în care nu a avut cum să-l ajute prea mult pe Jesus Menendez acuzat de crimă. Care este legătura între cele două cazuri? Ce a omis Haller în cazul Menendez? Va reuși Haller să vadă dincolo de aparențe?

« Aveam nevoie de un plan. Aveam nevoie de o dovadă. Dar, pentru moment, în tren, mă gândeam doar la ochii morți a lui Jesus Menendez, pentru că știam că eu era cel care ucisese lumina din ei. »

Intriga se complică când Raul Levin este găsit împușcat, iar arma lui Haller a dispărut. Nu vreau să vă povestesc mai mult, ar fi păcat să nu citiți cartea.

Romanul este scris la persoana întâi, Michael Haller povestește ce i s-a îmtâplat, ceea ce oferă realism și ritm romanului. Răstrunările de situație, manipulările, minciunile și strategiile sunt prezente. În a doua parte a romanului suspansul este la cote maxime. Mi-au plăcut personajele, sunt conturate, complexe, construite. Autorul prezintă sistemul judiciar american din perspectiva avocatului apărării și al inculpatului vinovat sau nevinovat.

« Un proces este ca o praștie. Cheia constă în pregătire. Pregătirea procesului este încărcarea praștiei cu piatra corespunzătoare și întinderea lentă a elasticului până la limită. În cele din urmă, la proces, lași elasticul liber și proiectilul țâșnește înainte, fără greș, către țintă. Ținta este achitarea. Nevinovat. »

Nu lasă nimic la întâmplare, intriga se dezvăluie, lucrurile se clarifică, către un deznodământ imprevizibil (mi s-a părut un pic exagerat, fără a fi însă imposibil).

După ce am terminat cartea, am văzut și filmul. Mda… Mi-a plăcut mai mult romanul.

« Mulți m-ar putea crede un fel de diavol, dar s-ar înșela. Eram un înger gras. Eram adevăratul sfânt al șoselelor. Era nevoie de mine și eram dorit. De ambele părți. Eram ca uleiul de la mașină. Puneam roțile în mișcare. Ajutam motorul să țină sistemul în funcțiune. Dar toate astea se puteau schimba începând cu acest caz Roulet. »