Amsterdam

Posted by

Am profitat de această mini vacanță pentru a citi încă un roman de Ian McEwan. Mi-am propus să citesc tot ceea ce a scris și să fac la un moment dat un booktag despre opera sa. Știți deja că-mi place cum scrie autorul și cum mă introduce în atmosferă. «Amsterdam » nu se abate de la regulă.

Cartea începe cu înmormântarea lui Molly, un celebru critic gastronomic, cu o inteligență și poftă de viață iesite din comun. Aceasta a decedat în urma unei boli mintale degenerative. Vom face cunoștință cu personajele principale aflate la înmormântare: Clive, compozitor cunoscut, aflat în apogeul carierei sale, Vernon, directorul jurnalului The Judge, Julian Garmony, Ministrul de Externe și George Lane, soțul lui Molly.

Cei patru au un singur lucru în comun, pe Molly. Le-a oferit echilibru in viața lor amoroasă, iar ei au iubit-o în felul lor. Clive și Vernon sunt prieteni sau cel puțin așa pare, știm însă că aparențele înșală, iar autorul este un maestru pentru a scoate aceasta în evidența.

« Dar când vorbim fără menajamente, ce câștig avusese el, Clive, de pe urma acestei prietenii ? El dăruise, dar primise vreodată ceva la schimb ? Ce-i lega ? O împărțiseră pe Molly, mai erau anii petrecuți împreună și ritualurile prieteniei, dar în miezul legăturii lor nu se găsea nimic, nimic pentru Clive. O explicație mai generoasă a dezechilibrului ar fi luat în considerare pasivitatea și aplecarea lui Vernon asupra lui însuși. »

Clive este un compozitor renumit, căruia i s-a cerut să compună o simfonie dedicată trecerii în mileniul următor. În acest moment se află într-o pană de inspirație, are un termen de finalizare a operei și apropierea acestuia pune presiune pe el. Hotărește să plece la munte, într-o drumeție, să se izoleze, să se înconjoare de natură, sperând ca în acest mod, să termine capodopera vieții sale.

Călătoria se întinde pe mai multe pagini, îl regăsim în chinurile creației, în depresia nereușitei şi mai apoi în liniştea de după reuşită. Paginile deși detaliate vizual, aduc şi o notă melodică deosebită romanului pe masură ce Clive scrie partitura. Mi s-a părut personajul pozitiv în roman, până când sfârșitul m-a contrazis.

« Umbla de o jumătate de oră și tocmai urca panta terminată cu un zid pestriț de piatră, când miracolul se întâmplă, exact cum sperase: savura acum singurătatea, simțea fericirea în trup, mintea, mulțumită, îi stătea în cu totul altă parte și auzi muzica îndelung râvnită, sau cel puțin îi veni o idee despre cum ar fi trebuit să sune.

Îi fu oferită ca un dar, un păsăroi mare, cenușiu, își luă zborul cu un țipăt alarmat, la apropierea sa. Câștigând înălțime și descriind o volută deasupra văii, slobozi un sunet picurat, pe trei note, în care Clive recunoscu versersul unui rând deja scris de el pentru piculină. Cât de elegant, cât de simplu!»

Vernon are un alt parcurs profesional, ajunge în poziția de director al jurnalului The Judge printr-o conjunctură favorabilă, fără a avea însă un merit deosebit. Obiectivul lui este să readucă publicația la un nivel de profitabilitate ridicat. I se ivește o oportunitate odată cu primirea unui set de fotografii care-l prezintă pe Julian Garmony într-o postură compromițătoare. Publicarea lor ar crește tirajul, dar i-ar distruge acestuia cariera politică. Atât Clive cât și Vernon îl urăsc pe Garmony, dar punctele lor de vedere sunt diferite cu privire la apariţia acestora în presă. Ce va face Vernon? Va renunța oare la singurul lucru care ar putea salva publicația? Ce efect va avea?  Va rezista prietenia lor?

« I se dusese vestea că este un om fără asperități, fără virtuți sau vicii, o persoană ce nu exista cu adevărat. În cadrul categoriei sale profesionale, era venerat ca o non-entitate. Calea prin care devenise directorul publicației The Judge era una dintre minunatele legende ale jurnalismului, greu de exagerat și des repovestită în barurile din City. »

Molly este prezentă în gândurile celor doi, fără însă să-i aflăm povestea, aș fi vrut să aflu mai multe despre ea, despre relația ei cu personajele. Mi s-a părut că autorul se folosește de ea pentru crea legătura între protagoniști, povestea nefiind despre ea.

 « Ea fusese un prieten, poate cel mai bun pe care-l avusese, iar acum nu mai exista.»

Autorul “se joacă” cu destinele celor trei, scoate în evidență acele momente din viață în care o decizie, o interpretare eronată a informațiilor duce la schimbarea viitorului. Se focalizează pe acel punct în care personajele abandonează iluziile și se focusează pe interesul propriu.

Capitolele alternează povestea celor doi prieteni, Clive și Vernon, într-o armonie și construcție perfectă, ca și când cadrul s-ar muta pur și simplu și s-ar relua scena unde s-a oprit în episodul anterior.

Pe măsură ce înaintam în lectură, mă tot întrebam care este legătura cu Amsterdam şi de ce a ales autorul acest titlu. Eram nedumerită pentru că acțiunea se petrece la Londra. A trebuit să aştept ultimile pagini ca să înţeleg, când am fost « transportată » în capitala Olandei, unde deznodământul m-a surprins, m-a șocat.

« Ce loc tolerant, primitor, lipsit de prejudecăți : splendide depozite din cărămidă și bârne cioplite, convertite în apartamente de bun gust, modestele poduri tip Van Gogh, mobilierul stradal discret, olandezii cu înfățișare inteligentă, sportivă, pe bicicletele lor, la spate cu copii cu căpșoare turtite. »

Scriitura este rece, distantă, obiectivă, fără acel umor englezesc cu care m-a obișnuit Ian McEwan. Am regăsit însă cinismul autorului, dus la extrem de această dată. Romanul este scurt, m-a prins în atmosferă, m-a scos din zona mea de confort, cumva justificat, căci autorul ne prezintă subiecte complexe, legate de morală, ambiție, ipocrizie, relații umane, prietenie. Redă o imagine poate exagerată, dar fără compromisuri a societății contemporane. Intriga este machiavelică și finalul… imprevizibil, aproape diabolic.

Nu pot să spun că acest roman al autorului este în topul preferințelor mele, dar nici nu regret că l-am citit.

6 comments

    1. Ma bucur mult ca am reusit sa-ti trezesc interesul. Este un autor care mie imi place foarte mult, atat din perspectiva scriiturii, cat si a subiectelor pe care le “trateaza”. Multumesc frumos pentru apreciere si vizita! 🙂 🙂

      Liked by 1 person

    1. Si eu ma asteptam la altceva 😊! Dar nu-mi pare rau ca l-am citit. Din punctul meu de vedere, sfarsitul este prea exagerat pentru a fi plauzibil, dar poate acesta a fost obiectivul autorului, sa socheze cititorul. Multumesc pentru apreciere Marius 😊!

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s