Codul „Rebecca”

La o plimbare prin librărie acum cateva luni, privirea mi-a fost atrasă de un titlu: „Codul Rebecca” și bineînțeles, de autor, Ken Follett, acesta mi-a oferit de fiecare dată o lectură deosebit de plăcută (despre alte romane ale autorului am scris aici, aici și aici). Thriller, spionaj, război, istorie, dragoste… un amestec echilibrat. Follett ține cititorul în suspans de la primele pagini, de când Alex Wolff, spion german de origine arabă traversează deșertul pentru a afla planurile britanicilor. 

Fără introducere, autorul ne „aruncă” în mijlocul acțiunii, în Egipt în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când țara era incă condusă de englezi, iar nemții începuseră să fie interesați de această parte a lumii, dar fără a reuși să treacă de forțele aliate. Alex Wolff are o misiune clară: să afle, prin orice mijloace, informații legate de apărarea britanică în deșert. După obținerea acestora, armata nazistă ar putea ajunge într-un final în capitală asigurându-și victoria.

« Își dădu seamă că făcuse o greseală prezentând actele originale. Regretă că n-avusese încredere în actele false ale Abwehr-ului. Întâlnindu-se și lucrând impreună cu alți spioni, auzise povești îngrozitoare despre greșeli grosolane în documentele contrafăcute de cei de la Serviciul de Informații german : imitații de mantuială, hârtie de calitate inferioară, chiar scrierea gresită a unor cuvinte englezești uzuale. »

Din primele pagini îl identificăm și pe adversarul lui Wolff, un comandant britanic de la serviciul de Contrainformații, William Vandam. Acesta îl verifică pe Wolff la un punct de control și acesta îi trezește suspiciuni. Pândit de britanici, Alex se vede nevoit să omoare un soldat britanic, iar de aici începe o adevărată cursă contracronometru, în care Vandam îl urmăreste pe Wolff, dar este mereu cu un pas în spatele acestuia. Alex îi scapă mereu printre degete. 

Forțele aliate încep să piardă pe frontul din deșert și se îndreaptă cu pași repezi către Cairo. Vandam bănuiește că aceștia au informații foarte precise chiar din interiorul comandamentului britanic.Suspiciunea este confirmată atunci când este furată o geantă diplomat a unui important ofițer britanic care, însă din fericire, nu conținea decât meniul de la cantină.  

«Camera fusese curătată cu grijă. 

Ar fi trebuit să existe măcar o declarație bancară, câteva facturi de la negustori, un certificat de naștere și un testament, scrisori de la vreo iubită și fotografii ale părintilor sau copiilor. Omul adunase toate acele lucruri și le făcuse dispărute, fără să lase vreo urmă a identitătii lui, de parcă știa că într-o zi cineva va veni să-l caute. 

-Alex Wolff, cine ești ? intrebă Vandam cu voce tare. »

Intriga se complică în momentul în care fiecare dintre cei doi adversari întroduc în acțiune două protagoniste total diferite: Sonia, dansatoare, manipulatoare, fără scrupule, parteneră în crimă a lui Wolff și Elene, frumoasă, incantătoare, care își va risca viața pentru a-l ajuta pe Vandam.

Pe tot parcursul lecturii, vom urmări confruntarea între William Vandam și Alex Wolff, reprezentați ale celor două forțe care se înfruntă în război, un fel de avanpremieră a luptei ce se va da între cele două armate. Amândoi își urmăresc obiectivul, amândoi se ambitionează să-și elimine adversarul asigurând astfel victoria tării sale. Este o cursă contracronometru, fiecare informație contează, fiecare detaliu trebuie pus în context. Cei doi au dificultăti în a-și convinge superiorii respectivi de importanța informațiilor pe care le dețin, aceștia au la rândul lor ambiții și obiective personale pe care le pun mai presus de datoria față de țară. 

Codul „Rebecca” este folosit de Wolff pentru a transmite mesaje cifrate generalului Rommel despre apărarea britanică. Pentru criptarea mesajelor, Wolff folosește celebrul roman „Rebecca” scris de Daphne du Maurier. Obiectivul lui Vandam este acela de a reuși să compromită transmiterea mesajelor și astfel să oprească înaintarea naziștilor și să asigure victoria aliaților.

«Oricum, înarmat cu informațiile lui Wolff, Rommel putea, în schimb, să atace fragilul centru al liniei și să-și reverse forțele prin breșa ca un șuvoi care sparge un baraj în punctul cel mai puțin rezistent. Wolff zâmbi în sinea lui. Simțea că juca un rol important în luptă pentru dominația germană în Africa de Nord: acest lucru i se părea nemaipomenit. »

Autorul ne introduce în această epocă, creionând atmosfera într-un mod realist, amestecând detalii și personaje istorice cu cele de ficțiune. Cele două tabere, eroii buni și cei răi, totul pare clar de la început, obiectivele lor la fel, totul pare ușor, dar vă asigur că nu este chiar așa simplu. Răsturnările de situație, trădările, intrigile, strategiile, dragostea, prietenia sunt toate ingrediente prezente în roman care îl complică și îl fac interesant.  

Personajele principale sunt bine construite, fiecare cu trăirile sale, cu sentimente și frustrări, cu dorințe și vise.  Personajele secundare sunt doar niște „umpluturi” pentru a da dinamică poveștii și pentru a scoate în evidență calitățile protagoniștilor principali.

Follett nu dezamăgește nici cu acest roman, scriitura este, ca de fiecare dată, simplă, cursivă. Ritmul este alert, rapid, vedem personajele urmărindu-se pe străzi, aproape că suntem prezenți la fiecare confruntare. Scenele se derulează în fața ochilor noștri, ca într-un film american. Cartea a fost, de altfel, ecranizată în anul 1985, n-am văzut însă filmul, dar dacă a reușit să prindă măcar o parte din suspansul din carte, atunci cu siguranță este un film ce merită văzut.

Codul „Rebecca” este un roman antrenant, potrivit atât pentru iubitorii de romane istorice cât și pentru iubitorii de thrillere. Am petrecut un moment relaxant de lectură alături de Follett și al său roman, m-a prins repede în intrigă și m-a eliberat abia la sfârșit. Nu aș vrea să vă imaginați că este un roman extraordinar, așa cum știți nu dau note cărților citite, însă l-aș introduce în categoria romanelor de citit în vacanță, eventual pe plajă cu sunetul valurilor în fundal.