Alb infinit

Am urmărit, la un moment dat pe Discovery un reportaj despre pandemie, cum se propagă, care sunt urmările, care sunt riscurile și cum ar putea fi prevenită. Cred că este una dintre cele mai mari temeri ale lumii moderne, un virus care să scape de sub control și să ajungă în mulțime infectând astfel populația. « Alb infinit » ne povestește despre o companie farmaceutică de mici dimensiuni care face cercetări în domeniul celor mai mortale virusuri căutând vaccinuri și remedii.

Sistemele de securitate în domeniu sunt extrem de avansate, oamenii care lucrează acolo sunt verificați… Și totuși, există de fiecare dată o situație la care nu s-a gândit nimeni. Antonia Gallo este responsabilă cu securitatea la Oxenford Medical. Pentru ea, siguranța este cel mai important lucru.

« Doi bărbați obosiți se uitau la Antonia Gallo, cu resentimente și cu ostilitate în priviri. Voiau să se ducă acasă, dar ea nu voia să-i lase, iar ei știau că avea dreptate, ceea ce îi făcea să se simtă și mai rău.
Cei trei făceau parte din Departamentul de personal de la Oxenford Medical. Antonia, căreia toți îi spuneau Toni, era administratorul bazei materiale, iar principală ei responsabilitate era siguranța. Oxenford era o companie farmaceutică de mici dimensiuni, care făcea muncă de cercetare asupra virusurilor care ar putea provoca moartea. Securitatea era o problemă cât se poate de serioasă. »

Vă puteți imagina panica cu care se confruntă Toni în momentul în care realizează că unul dintre cercetători a scos din laborator un iepure infectat cu unul dintre cele mai mortale virusuri. Inițial, am crezut că acesta va fi subiectul principal, ancheta privind iepurele dispărut și limitarea consecințelor răspândirii virusului, însă m-am înșelat amarnic. Acest caz era doar menit să mă inducă în eroare, căci anchetă efectivă va începe după dispariția din laborator a probelor virusului Madoba-2, un virus mortal fără remediu cunoscut.

Toni se va lansa într-o căutare plină de răsturnări de situație. Obiectivul ei este să găsescă virusul furat din laborator și echipa de patru răufăcători antrenați, violenți și fără scrupule care au organizat sustragerea. Toată acțiunea se petrece în patruzeci și opt de ore în perioada Crăciunului, vremea este foarte nefavorabilă cu ninsori și viscol, străzile sunt impracticabile și intervenția poliției este foarte anevoioasă.

Ancheta o va conduce pe Toni la casa șefului ei, Stanley Oxenford, unde acesta reunise toată familia pentru a sărbători Crăciunul. Kit, fiul lui Stanley, este oaia neagră a familiei, jucător împătimit, cu gânduri ascunse, dorind atât să se răzbune pe tatăl său care l-a concediat cât și să-și plătească datoriile de la jocurile de noroc. Ce rol va juca el oare în sustragerea virusului ? Va reuși Toni să prevină răspândirea virusului și să prindă hoții?

« Bineînțeles, acest tur era un privilegiu, care ar fi trebuit să o apropie mai mult de Stanley; dar, de fapt, se simțea exclusă, ca și cum s-ar fi uitat printr-o fereastră la o familie care stătea la masă, cu membri captivați unul de celălalt și mulțumiți să fie doar ei de față. Simți că turul avusese exact efectul contrar celui scontat. »

Autorul construiește personajele principale în antiteză. Pe de-o parte, Toni, personajul principal pozitiv, este o fostă polițistă, are în jur de patruzeci de ani, nu este căsătorită. Se bucură de respectul șefului ei și face tot posibilul pentru a asigura securitatea laboratorului. Cunoaște riscurile meseriei și este foarte responsabilă.

« Munca începu să-i aline durerea. Întotdeauna se pricepuse la munca de detectiv. Demisia forțată din poliție fusese o lovitură grea pentru ea. Îi făcea bine să-și folosească vechile deprinderi și să-și dea seama că nu-și pierduse abilitățile. »

Pe de altă parte, Kit, fiul lui Stanley, este răsfățat, lipsit de responsabilitate, pregătit să încalce limitele moralității, fără să se gândească la consecințele acțiunilor lui sau la suferința pe care o pricinuiește familiei. Aș spune că este o construcție simplă, dar extrem de eficace și care își atinge scopul, cititorul o va îndrăgi pe Toni și-l va urî pe Kit. Fiecare personaj secundar are rolul lui, psihologia și tipologia proprie, menite să dea substanță romanului.

Vom avea parte de tensiune, suspans, răzbunare, sentimente nedezvăluite, atracție latentă, dezamăgire, toate ingredientele pentru un roman polițist plăcut și ușor de citit. Aș fi vrut însă să aflu mai multe despre cine se află în spatele furtului și despre motivația acestuia.

Scriitura este frumoasă prin simplitatea ei, eficace și armonioasă. Capitolele sunt scurte și relatează câte jumătate de oră din ziua respectivă. Ritmul este antrenant, plin de suspans, se accelerează mai ales în cea de-a doua jumătate a romanului. Urmărim personajele principale pe rând, autorul schimbând perspectiva. Am fost prinsă în zbuciumul interior al lui Toni, în dorința și ambiția ei de a găsi vinovatul și de a preveni o catastrofă cu toate obstacolele pe care le-a avut de depășit. Am așteptat sfârșitul cu sufletul la gură.

M-am întrebat de ce a ales autorul acest titlu, singura explicație pe care am găsit-o a fost că s-a inspirat din albul imaculat al zăpezii. Nu este prima mea întâlnire cu Ken Follett, dar fiecare dintre lecturi este unică în felul ei (regăsiți aici și aici alte impresii).