Berlin #3 – Bătălia din Gropius

Anul trecut am început seria „Berlin”, o serie interesantă care schimbă imaginea pe care am putea-o avea despre lumea în care trăim. Într-o lume secerată de o epidemie care a omorât toți adulții, copii și adolescenții se organizează în grupuri pentru a putea supraviețui (despre primele două părți am scris aici și aici).

Fiecare grup are specificul său. Grupul din Tegel condus de Wolfrun este cel mai violent și cel mai lipsit de scrupule, considerând că viața trebuie trăită la maxim, indiferent de consecințe. Grupul din Havel condus de Nora este un grup de fete, care locuiește într-un castel pe insula Pfaueninsel (sau insula păunilor), fetele își doresc să fie lăsate în pace și să-și trăiască viața după bunul plac. Grupul din Gropiusstadt este condus de Jakob și este probabil cel mai caritabil grup, care sare în ajutorul tuturor celorlalți. Mai sunt grupurile din Reichstag și Zoo.

În acest volum, acțiunea se petrece în timpul iernii, în luna decembrie a anului 1978, o iarnă grea, în care toți tinerii noștrii trebuie să se descurce pentru a putea trece cu bine peste perioada geroasă. Mâncarea este puțină, chiar și pentru cei care au fost prevăzători și au făcut provizii. Suntem în ajunul de Crăciun, pe insula fetelor din Hagel, totul este calm până când se aud niște zgomote de geamuri sparte și un miros înțepător de fum. Panica se instalează, castelul arde.

« Îndată ce dădu colțul după al doilea turn, o văzu.

-Mereu am crezut că va fi distractiv să dăm foc castelului…

Fetele din Havel formau un grup compact pe cărarea ce duce la vechiul debarcader. La vreo zece metri de ele era Wolfrun, călăre. Limbile de foc se reflectau pe față ei și pe pielea animalului. În spatele ei, vreo sută de tineri din Tegel : îmbrăcați în negru, cu ochii injectați. Mai erau câteva torțe aprinse. »

Din primele rânduri suntem introduși direct în acțiune, fetele din Pfaueninsel se organizează pentru a evacua, dar, în același timp, vor să afle și cine le-a distrus căminul. Cine ar putea fi? Cine a amenințat că își dorește supremația în Berlin… nimeni alta decât Wolfrun, împreună cu grupul ei de anarhiști din Tegel. Fără nici un fel de sentimente sau remușcări, fără nici un fel de tresărire, le alungă pe fete din casa lor. Vă întrebați probabil care ar putea fi motivul… ei bine, pentru că i se pare distractiv, sau cel puțin așa declară ea. Adevăratul motiv îl vom afla mult mai târziu.

Nora, împreună cu fetele din Havel, caută refugiu la băieții din Gropius care le-au fost aliați de fiecare dată când au avut nevoie. În primul volum, s-au aliat pentru a-l recupera pe Theo, nepotul Norei, prețul pe care l-au plătit a fost unul important. În al doilea volum, s-au aliat pentru a vâna și ucide fiara care scăpase din grădină zoologică. Acum trebuie să se unească pentru a face față unui nou pericol, războiul dintre bande care se apropie.

 « Fusese o iarnă grea în Gropiusstadt, cartierul popular unde lungi șiruri de blocuri de locuințe palide, separate de străduțe, curți și grădinițe, pe care timpul le transformase în pete de vegetație sălbatică, încadrau enormul complex de clădiri în formă de potcoavă pe care Jakob și ceilalți îl aleseseră drept loc de refugiu. De fapt, era o iarnă grea, căci nu se încheiase și, din câte știau, ar mai fi putut ține câteva luni. Pentru prima dată avuseseră dificultăți să găsească suficientă mâncare. »

Pe măsură ce înaintez în lectura seriei, aceasta devine din ce în mai interesantă, personajele se dezvoltă, avem incursiuni în trecutul îndepărtat, înainte de epidemie, dar și incursiuni în trecutul recent. Autorii ne relatează despre întâmplări din prezent, povestind apoi cum s-a ajuns în situația respectivă. Și aici mă refer la ceea  ce s-a întâmplat cu protagoniștii din grupul Reichstag, cu Timo, Vierme și Claudia. Mai mult decât atât, vedem și cum puterea schimbă, cum deformează personalități, cum schilodește. Aflăm mai multe despre trecutul celor trei protagoniști din Reichstag, fiecare are câte o poveste din care le izvoreste motivația, fiecare este influențat de trecutul și experiențele sale.

Personajele principale din acest volum sunt Jakob și Nora pe de-o parte, care își unesc forțele pentru a pune la punct o strategie de combatere a celor din Tegel. Relația dintre ei a evoluat, rolul pe care fiecare îl are în viață comunității a evoluat.

 « Așteptarea era cumplită.

Așteptarea cuprinde toate posibilitățile, dar te face să te concentrezi întotdeauna asupra celor mai rele. La jumătatea după-amiezii, fiecare grup făcuse tot ce trebuia că să se pregătească și nu mai rămânea decât să aștepte sosirea celor din Tegel. »

Pe de altă parte, nu foarte departe de aceste evenimente, Claudia și Timo se înfruntă în alt fel. Cei doi trebuiau să preia conducerea grupului din Reichstag după moartea lui Lisbeth, lucrurile nu se vor întâmplă chiar așa. Lucrurile se întâmplă rar așa cum le planificăm, mai ales atunci când ambiția personală și dorința de putere sunt mai importante decât binele grupului.

Deasupra Berlinului planează în continuare vulturul cu care am făcut cunoștință în volumele trecute, acest personaj care privește de sus, indiferent și superior, la ceea ce se întâmplă în oraș. Este un personaj enigmatic, un fel de observator tăcut, care înregistrează evenimentele fără a interveni.

Lectura este ușoară, acțiunea plină de răsturnări de situație, ritmul alert, scenele defilează efectiv prin fața ochilor cititorului. Unele lucruri din primele volume se clarifică, altele mai puțin, tot nu aflăm ce s-a întâmplat de fapt și de unde a pornit și nici dacă tot pământul este afectat.

Titlul volumului este legat de locul unde se dă bătălia între grupul din Tegel și forțele reunite ale celor din Gropius și Pfaueninsel. Fiecare are strategia sa, fiecare luptă pentru altceva, unii nu știu de ce luptă sau, cel puțin, așa pare. În toată această atmosferă întunecată și înghețată, umanitatea pare un lux… așa să fie oare?

Seria îmi place din ce în ce mai mult, mai am un singur volum de citit din cele traduse. Sper să urmeze traducerea și celorlaltor volume din serie.