Citate care mi-au plăcut #2

De luna trecută am început o nouă rubrică pe blog cu citatele din cărți care m-au impresionat sau pasaje din care am avut ceva de învățat. Încurajată fiind de comentarile voastre am decis ca această rubrică să fie lunară. Marina – Carlos Ruiz Zafon

« -Pictura e o scriere cu lumină, afirmă Salvat. Întâi trebuie să-i înveți alfabetul; apoi gramatica. Doar atunci vei avea stil și magie. »

Pivnițele Vaticanului – André Gide

« Există romanul și există istoria. Critici avizați au considerat romanul că fiind o istorie ce ar fi putut să existe și istoria un roman care a existat. Trebuie să recunoaștem că arta romancierului ne face, adeseori, să dăm crezare lucrurilor spuse de el, după cum, uneori, evenimentul real ni se pare de necrezut. Din păcate, unii sceptici neagă faptul de îndată ce e mai neobișnuit. Dar eu nu scriu pentru aceștia. »

Labirintul spiritelor – Carlos Ruiz Zafon

« Dragă Daniel, Dumnezeu a vrut – sau, mă rog, cine i-o fi ținând locul cât lipsește – să fie mai ușor să faci un copil decât să-ți iei permisul de conducere. Din această circumstanță atât de ingrată rezultă faptul că un număr incredibil de tâmpiți, nerozi și ciumpălăi se cred pregătiți pentru a procrea și, mândrii nevoie mare de medalia paternității, își nenorocesc pe viață plozii pe care-i toarnă cu atâta nerușinare. »

 « Teza lui Leandro era că, de la un anumit moment în viață, viitorul oricărui om se află în trecutul său.

-Dar asta e evident, zisese Alicia.

-Ai fi surprinsă să vezi câți oameni caută răspunsurile în prezent sau în viitor, când ele se află în trecut. »

« Cei mai mulți dintre noi, muritorii de rând, nu ajungem nicioadata să cunoaștem adevăratul destin : pur și simplu el dă peste noi. Când ne ridicăm capul și îl vedem îndepărtându-se de-a lungul șoselei, deja e prea târziu, iar restul drumului trebuie să-l facem uitându-ne mereu prin luneta mașinii pe care visătorii o numesc maturitate. »

Jumătate de lume – Joe Abercrombie

« Tatăl lui Thorn îi spunea mereu: Teama este un lucru bun. Teama te menține precaut. Teama te menține în viată. Era un lucru bun de știut, pentru că inima lui Thorn bubuia atât de tare, încât simțea că i-ar exploda craniul. »

Climate – André Maurois

« Greșesc acei care spun că dragostea este oarbă ; adevărul e că dragostea-i indiferentă la defecte sau slăbiciuni -pe care le vede foarte bine – când își închipuie că a găsit într-o ființă acel ceva ce-o interesează mai mult decât orice și care, de cele mai multe ori, nici nu se poate defini. »

 Soarta ținutului Tearling (Le sorț du Tearling) – Erika Johansen

« -J’ai… un peu lu, ces dermiers temps.

-Qu’avez vu lu ?

-Certains de vos livres, madame. J’en ai lu neuf en tout. Ce sont de bonnes histoires, poursuivit Massue en s’empourprant un peu, tandis que Kelsea le scrutait, sincerement surprise. Elles nous apprennent a eprouver ce que d’autres ressentent.»

Traducerea mea:

« -Am… citit un pic în ultima vreme.
-Ce-ați citit?
-Câteva din cărțile dumneavostră, doamnă. Am citit nouă în total. Sunt povești bune, a continuat Buzduganul roșind un pic, în timp ce Kelsea îl cerceta sincer surprinsă. Ne învață să experimentăm ce alții au simțit. »

Prizonierul cerului – Carlos Ruiz Zafon

« Fermin își savura, încântat, cele două creme de zahăr ars.

-Nu-mi aduc aminte unde am citit odată că, în fond, nicicând n-am fost cei dinainte și că nu reținem decât ceea ce nu s-a întâmplat niciodata…, a zis Fermin.

-E începutul unui roman de Julian Carax, i-am răspuns.

-Adevărat. Pe unde o mai fi amicul Carax ? Nu te-ntrebi niciodată ?

-Ba mă-ntreb zilnic. »

Jocul îngerului – Carlos Ruiz Zafon

« Mi-am amintit cum bătrânul librar mi-a zis că toate cărțile au un suflet, sufletul celor care le-au scris și al celor care le-au citit și au visat la ele. Am înțeles atunci că, până în ultima clipă, luptase ca să mă protejeze, jertfindu-se ca să salveze bucata aceea de hârtie și cerneală despre care credea că purta scris sufletul meu. »

Femeia înțeleaptă – Christian Jacq

 « -Lumina e închisă în materie, spuse Nefer, noi suntem cei care trebuie să o eliberăm, pentru a învinge haosul. Arta noastră ne transformă în niște vrăjitori care anulează timpul pentru a recrea prima clipă din care au țîșnit toate formele. Opera e cea care amintește de lumina, și nu individul care o desărvârșește. »

Acestea fiind scrise, vă dau întâlnire la sfârșitul lunii viitoare pentru alte citate, dialoguri și pasaje din cărțile citite.