Jumătate de război

Am terminat și ultimul volum din trilogia « Marea Sfărâmată ». Autorului îi place să se joace cu nervii cititorului, să-l țină în suspans fără să dea niciun indiciu despre final. Sfârșitul vine cumva pe nesimțite, răsturnând cu totul așteptările mele. Aș mai spune, pentru început și că această trilogie este o reflecție a lumii noastre, atunci când orgoliul, furia și răzbunarea se aliază cu ambiția și invidia, nu poate să iasă nimic bun din această combinație.

Mi se pare însă extrem de interesantă construcția seriei, fiecare volum este dedicat unui personaj principal, personaj care are de facut alegeri dificile, acestea definind viitorul său.

 « -O regină are alegeri dificile de făcut. Însă înfruntă rezultatele cu demnitate. Cu cât fugi mai repede de trecut, cu atât acesta te prinde mai repede din urmă. Tot ce ai de făcut e să-l înfrunți. Să-l accepți. Așa că încearcă să-ți intîmpini viitorul cu mai multă înțelepciune. »

În primul volum l-am întâlnit pe Yarvi, prințul cu o mâna schiloadă, devenit sclav și apoi preot. În cea de-a două parte, facem cunoștință cu Thorn, o adolescentă războinică și vitează cat și cu Brand, prietenul ei de nădejde. În final, o vom cunoaște pe Skara, prințesa ținutului Throvenland. Personajele din primele două părți sunt prezente fără a mai fi în centrul atenției, dar jucând rolul lor important.

Protagoniștii vor interacționa mult unii cu alții, se vor contrazice, se vor alia, vor combate împreună, fiecare pe frontul și cu armele pe care le au la îndemână. Le-am urmărit cu interes evoluția, i-am văzut dezvoltându-se, am suferit alături de ei. Dar au rămas ei oare în aceiași stare de spirit? Au devenit ei oare ce și-ar fi dorit să devină ? Nu sunt așa de sigura…

Skara, tânăra prințesă a ținutului Throvenland, este martora asasinării bunicului său și a Mamei Kyre, sfătuitoarea acestuia, după ce ajunsesera la o înțelegere cu Bunica Wexen. Skara se trezește peste noapte scoasă din confortul castelului său și alergând pentru a-și salva viața.

« Libertatea nu-ți este de niciun folos dacă ești mort. Iar mândria nu le servește la nimic celor rămăși în viață.

-Înțelepte vorbe, încuviință mama Kyre, după care făcu un gest dojenitor către Skara. Cei învinși astăzi pot câștiga mâine. Însă cei morți au pierdut pentru totdeauna.

-Înțelepciunea și lașitatea pot fi greu de deosebit între ele, se răsti Skara. »

Se adăpostește în Throlby, unde se aliază cu războinicii din Gettland și din Vansterland pentru a se răzbuna pe Marele Rege și pe Bunica Wexen. Skara ajunge să devină unul dintre liderii cei mai puternici în această alianță prin înțelepciunea de care dă dovadă și prin alegerile grele și dureroase pe care le face.

« Skara își șterse și ultimile urme de lacrimi de pe gene. Nu-și mai putea permite să plângă. Trebuia să fie dârză, inteligentă și puternică, indiferent de cât de slabă și îngrozită se simțea. Trebuia să se lupte pentru Throvenland din moment ce nimeni nu mai era în stare să o facă, iar cuvintele erau singura ei armă. »

După ce Yarvi încearcă din răsputeri să contracareze manipulările și vicleniile Bunicii Wexen, acum toată acțiunea se îndreaptă către acest război devenit inevitabil. Așa cum probabil vă imaginați din titlul, această parte este plină de scene de război, bătălii navale, dueluri între războinici, asedii. Atunci când în fine credem că lucrurile s-au liniștit, bătăliile se duc mai departe cu vorbe.

Finalul acestui volum și implicit al seriei este unul neașteptat, exploziv aș putea spune și un pic dezamăgitor pentru mine. Autorul a schimbat mentalitatea unuia dintre personajele principale pe care l-am îndrăgit foarte mult în primele două volume, acesta adoptând poate fără să vrea comportamentul celui mai aprig dușman al său.

Îmi place scriitura lui Abercrombie, modul în care m-a ținut în suspans, răsturnările de situație și învățămintele pe care le strecoară în text. Mi-am pus nenumărate semne în timpul lecturii, întorsături de frază care mi-au plăcut, dialoguri care m-au marcat.

« -Înhață viața cu ambele mâini! îl repezi Skifr, făcându-l  pe Koll să sară în sus și aproape să-și verse oala în poală. Bucură-te de ceea ce ai. Puterea, averea, gloria, toate sunt niște iluzii! Sunt la fel că briza, imposibil de apucat ferm în mâini. Nu există nicio destinație finală. Orice cale duce către Ultima Poartă. »

« Jumătate de război » este un roman care creează dependență, care ține cititorul legat până la ultima pagină, dar cu toate acestea, primele două volume mi-au plăcut mai mult. Mi-au lipsit detalii despre povestea elfilor dispăruți de mii de ani, eram curioasă cum s-a ajuns în situația actuală și cum a ajuns Marele Rege și Bunica Wexen să dețină așa de multă putere.

Autorul s-a concentrat mai mult pe acțiune și pe intrigi și mai puțin pe protagoniști, aceștia sunt construiți mai superficial (sau cel puțin așa i-am perceput eu), mai puțin complex decât în primele două volume. Nu aș vrea să mă înțelegeți greșit, nu pot spune că nu mi-a plăcut această carte, ci doar că mi-au plăcut mai mult celelalte două.