Soarta ţinutului Tearling (Le sort du Tearling)

Am început această trilogie anul trecut cu primul volum (despre care am scris aici), apoi l-am citit pe nerăsuflate imediat pe cel de-al doilea (despre care am scris aici). Nu vă mai spun că a trebuit să recitesc prima parte, pentru că trecuse destul de mult timp și uitasem detaliile. Eram dezamăgită că ultimul volum nu s-a tradus încă la noi. Moș Crăciun s-a gândit la mine și mi-a adus cel de-al treilea volum în franceză.

Am să încep această recenzie cu sfârşitul… trilogia “Regina ținutului Tearling” se încheie într-un mod cu totul și cu totul neașteptat. Mai mult decât atât, nu am avut nici un fel de indicație sau de indiciu, nu am prevăzut nici pe departe că povestea lui Kelsea se va termina în acest mod. Nu aș vrea să înțelegeți că este un sfârșit care mi-a displăcut, ba chiar dimpotrivă, dacă stau acum să mă gândesc este unul potrivit.

Această a treia parte începe exact de unde s-a terminat cel de-al doilea volum : după invadarea ținutului Tearling de către Regina Roșie, Kelsea se predă pentru a-și salva poporul « cumpărând », dacă pot spune așa, trei ani de pace. Conducerea Tearling-ului rămâne în mâinile lui Lazarus, zis și Buzduganul, șeful gărzii sale personale.

« Kelsea contempla le ciel qui commencait tout juste a s’éclaicir du noir en bleu profond, et l’espace d’un instant, son pays lui manqua tellement que les larmes lui vinrent aux yeux. Oui, elle avait confié le Tearling à Massue, et c’était une pensée reconfortante. Mais elle avait la sensation que son royaume courait de grands dangers, et ne parvenait pas à y échapper. »

Traducerea mea:

« Kelsea contempla cerul, care abia începuse să se lumineze de la negru la un albastru profund și, pentru o clipă, țara sa îi lipsea atât de mult încât îi veniră lacrimi în ochi. Da, îi încredințase ținutul Tearling Buzduganului, și acesta era un gând reconfortant. Dar ea simțea că împărăţia ei era într-un mare pericol de care nu putea scăpa. »

De când am început să o urmărim pe Kelsea Raleigh, aceasta se transformă dintr-o adolescentă neîndemânatica într-o regină adevărată, capabilă să ia decizii incomode și să se sacrifice pentru poporul ei. Obiectivul ei principal este bunăstarea oamenilor din ținut. Deciziile pe care le ia, bune sau rele, sunt toate în acest scop.

Buzduganul, împreună cu cei fideli reginei pun la punct un plan de evadare pentru Kelsea. În același timp în ținutul Mortmesme au pornit revolte împotriva regimului autoritar al Reginei Roșii, această neputând să-și mai controleze supușii, ceea ce îi avantajează pe eroii noștri ; atenția Reginei este divizată între ceea ce se întâmplă în țara sa și prizoniera ei valoroasă.

Kelsea va face din nou incursiuni în trecut, de această dată însă o va urmări pe Katie, o adolescentă din perioada ce a urmat Traversării. Alături de Katie, Kelsea va înțelege cum s-a născut ținutul Tear, dar și cum s-a ajuns în situația actuală. Kelsea îl va cunoaște pe William Tear, fondatorul ținutului, va vedea care au fost intențiile sale, dar și care au fost greșelile. Utopia pe care și-a imaginat-o Tear, s-a transformat, de fapt, într-o distopie.

« Le sang Tear était facile à repérer, car certaines de ses qualités finissaient par se manifester : integrité, intelligence, volonté de fer. Quelques Tear avaient été pendus comme traitres au fil des années, mais meme la corde au cou, ils ne perdaient jamais cette grandeur d’âme qui semblait distinguer cette famille du commun des mortels. »

Traducerea mea:

« Sângele Tear era ușor de recunoscut, pentru că unele dintre calităţile sale  ajungeau să se manifeste: integritate, inteligenţă, voinţă de fier. Unii dintre cei din familia Tear au fost spânzurați ca trădători de-a lungul timpului, dar chiar și cu frânghia în jurul gâtului, ei nu pierdeau niciodată acel suflet măreț care părea să diferențieze această familie de muritorii de rând. »

Toate misterele vor fi revelate, printre altele, vom afla identitea Creaturii Sumbre și a Spectrului, precum și evoluția acestora. Fiecare detaliu dărâmă cumva ceea ce credeam că știu sau impresia pe care o aveam despre un personaj, ca într-un joc de domino când piesele încep să cadă. Elementele fantastice sunt prezente şi în acest volum, magia pare să fie cea care guvernează această lume, chiar dacă locuitoriilor le este frică de magie și preferă să o renege. Originea și puterea celor două safire enigmatice vor fi dezvăluite și Kelsea va învăța să le controleze.

Personajele sunt numeroase, fiecare dintre protagoniști este o piesă unică, dintr-un joc de puzzle imens în care planurile acțiunii se întrepătrund și în care cititorul este teleportat atât în timp, cât și în spațiu. Trecut, prezent, viitor ne sunt la îndemână.

 « On joue jamais avec le cours de l’histoire, car le changement dont on pensait qu’il serait bénéfique est susceptible de provoquer des vagues imprevues qu’il risque d’aboutir à l’effet contraire. Les variables sont trop nombreuses pour qu’on puisse en controler l’issue. »

Traducerea mea:

« Nu trebuie să ne jucăm niciodată cu cursul istoriei, deoarece schimbarea despre care am crezut că este benefică poate genera valuri neprevăzute, care pot avea efectul opus. Variabilele sunt prea numeroase pentru a putea controla rezultatul. »

Johansen nu lasă nimic la voia întâmplării, nici un amănunt neclarificat. Dacă ar fi să reproșez ceva acestui volum, ar fi ultimile o sută și ceva de pagini, în care ritmul se accelerează atât de mult încât aveam impresia că sunt într-un maraton, aș fi preferat ca autoarea să mai prelungească un pic și să-mi dea răgazul de a asimila informațiile.

Universul creat de autoare este complex, original, destabilizant și captivant. Pe măsură ce m-am lăsat prinsă în mrejele acestei lumi, atmosfera devenea din ceea ce în mai sumbră, mai întunecată… iar eu așteptam să se facă lumină la final. Autoarea analizează complexitatea naturii umane și inevitabilitatea greșelilor repetate de omenire. Uităm prea des istoria și tindem să perpetuăm războaiele și eșecurile în numele idealurilor despre care se știe deja că au decimat civilizații.

Mi-a fost greu să las cartea din mână, îmi ziceam, în timpul lecturii, că mă opresc după încă un capitol. Mi-a plăcut mult această trilogie, v-o recomand cu drag. Sper să se traducă curând :).