Lumea nouă

Am terminat și ultimul volum la trilogiei “Marile descoperiri”, roman care aduce elemente noi în acțiune și clarifica unele aspecte rămase în suspans în primele două părți. Autorul Michael Stackpole nu se dezice nici aici de construcțiile complexe, de personajele numeroase, pe care le dezvoltă. 

La conflictul deja existent, mocnit, între oameni se mai adaugă unul, pe un plan superior: confruntarea între zei, Nessagafel (tatăl zeilor) și Grija (zeul morții) pe de o parte și ceilalți, șapte la număr de cealaltă parte. Cele două războaie între zei și între oameni să depindă oare, să fie oare legate? Trădarea să fie oare strategia?

Între oameni se reeditează aceiași confruntare, între Împărăteasa Crysa și Prințul Nelesquin, același conflict pentru putere, dar cu o desfășurare de forțe mult mai mare și cu aliați vechi, dar și noi. Romanul ne va răspunde la întrebarea: cine va fi învingătorul și cu ce preț.

“Vremea Gheții Negre și războiul împotriva Turasyndienilor au creat două personaje importante: Împărăteasa Crysa și Prințul Nelesquin. Ea a așteptat, în adormire, pentru a salva imperiul distrus. El era încarnarea răului și a tuturor necazurilor abătute asupra lumii.”

Pentru mine, în centru se află de această data Keles Anturasi, care va descoperi magia, puterea și talentul său de a reîntregi ceea ce este incomplet. Se va folosi de acestea în slujba binelui comun. Datorită lui vom afla ce este de fapt Atlasul secret și ce puteri are (a fost un amănunt care mi-a luminat perspectiva). Două perspective despre Keles:

“Cei de care mi-e milă, Keles Anturasi, sunt acei oameni care nu fac niciodată nimic. Nu acționează nicicând, ei doar își doresc să fi acționat. Tu vei fi mereu cineva care face. Respectul și admirația mea pentru tine nu se vor termina niciodată.”

“Keles chiar nu înțelege puterea. Are puțină experiență, însă a fost întotdeauna foarte sensibil. A încercat mereu să-și apere fratele de mine. Dar acum a dat de ceva și-și croiește drum prin asta. Și, dacă l-am întreba, mă îndoiesc că ar ști să ne explice cum a procedat.”

Aș vrea însă să subliniez faptul că fiecare dintre cei trei frați Anturasi, Keles, Jorim și Nirati au un rol important de jucat în salvarea lumii așa cum ne-a fost prezentată în primele două volume (despre care am scris aici și aici).   

Nirati își va descoperi talentul, pe care l-a căutat asiduu în timpul vieții și după ce s-a regăsit în lumea creată de bunicul său, Qiro. Jorim, pe care l-am descoperit ca fiind un zeu, va trece prin cele Nouă Iaduri, un catharsis, o purificare pentru a-și înțelege adevărata valoare și putere.

Moraven Tolo este unul dintre eroii importanți ai acestui volum, i-am întrezărit importanța în cea de-a doua parte, vom pricepe cine este, cine a fost și cum a evoluat de-a lungul timpul și mai ales cum își ajută elevii să-și atingă potențialul. 

“Moraven Tolo, atunci când era scris, putea fi descifrat în mai multe feluri. Dragonul adormit era cea mai comună interpretare. O altă ar putea fi curajul dezlănțuit. Însă cea mai macabră dintre toate era izbânda dorinței, care nu părea să țină cu maestrul său, sugerând unele ambiții ascunse.”

Prințul Nelesquin rămâne același, cum a fost descris și în primele două cărți, însă îl vom vedea cu alți ochi, poate mai înțelegători. 

“Nelesquin se încruntă. Voia să-i amintească bătrânului că stăpânea magia cu veacuri înainte că penelul lui Qiro să fi atins hârtia. Pentru Nelesquin, magia era ceva simplu.”

Personajul secundar care însă mi s-a părut cel mai urâcios a fost Pelut Vniel, om politic, ipocrit, urmărindu-și numai interesul propriu, avid de putere și cred că aș putea adauga epitete la nesfârșit.

“O astfel de nervozitate îl surprindea pe Vniel, care nu se mai simțise așa de mulți ani, poate chiar de când își dăduse primele examene la minister. Odată intrat în aparatul birocratic, devenise cu totul sigur pe sine. Îi evita pe cei care l-ar fi putut distruge, îi distrusese pe cei care-l evitau și stabilise, cu toată prudența, legături care îi permiseseră să se ridice la rangul de Mare Ministru în Nalenyr.”

Războiul începe, scenele sunt intense, vizualizăm fiecare personaj și cum reacționează, atât psihologic cât și comportamental. Ce am apreciat mult au fost simbolurile ascunse, de exemplu aș vrea să vă atrag atenția asupra îmbrăcăminții fiecărui personaj și a decorațiilor acestora, știu, pare un detaliu… 

Acțiunea este densă, răsturnările de situație nu lipsesc, personajele sunt dezvăluite, la fel și adevăratele lor intenții, vom afla de ce parte a baricadei se află cu adevărat fiecare, lucrurile se clarifica. Acest volum va aduce o lumina nouă asupra fiecărui amănunt din primele două, vom înțelege substanța trilogiei în ansamblul ei. Citind trilogia, pentru că volumele nu pot fi citite independent, veți regăsi multe vorbe înțelepte cum ar fi:

“Ce păcat că prostia nu-i mortală. Birocrația practicase stupiditatea într-o manieră calculată să păgubească națiunea.”

“Am descoperit că, culmea înțelepciunii este să nu întrebi ce-ți rezervă viitorul, ci să te aventurezi înainte și să-l descoperi.”