Theodora Tenpenny și tabloul pierdut

Totul a început cu moartea bunicului ei, Jack. Cu ultimele cuvinte i-a transmis un secret ce avea să-i schimbe viața, în atelierul lui de pictură se afla o comoară, trebuia sa caute sub ou… Oare despre ce ou este vorba? Oare ce a vrut bunicul să spună?

„Era descoperirea secolului. Sau cel puțin asta am crezut eu atunci.”

Theodora s-a gândit la pictura ce reprezenta un ou și care adusese o tradiție în familia Tenpenny: alegerea oului perfect. Theodora și Jack alegeau în fiecare dimineață un ou care se apropia cel mai mult de perfecțiune și-l puneau într-un castron sub această pictură și în dimineața următoare îl schimbau cu alesul zilei respective.

Uitându-se in jurul ei căutând indicii, a remarcat că lucrarea era singura pictată pe lemn. A luat tabloul și l-a dus în atelierul de pictură al bunicului ei. Deodată apare un șobolan, speriată, varsă din greșeală dizolvant pe pictură. Încearcă să-și repare greșeala, ștergând cu o cârpă dizolvantul, dar nu reușește decât să îl întindă. Uimită, descoperă că sub pictură se află un alt tablou.

“Ȋncă mai roteam cârpa în aer, absentă și tot mai deznăjduită pe măsură ce se topea și ultima mea legătură cu bunicul. Atelierul se umpluse de umbrele nopții, care păreau că se opresc respectuoase chiar lângă umărul meu. Și, în timp ce-mi mijeam ochii în lumina slabă a amurgului, abia am reușit să deslușesc – sub vopseau care conturase odată nemuritorul ou-o pasăre în zbor.”

Sub pictură se afla un alt tablou și părea vechi, după părerea Theodorei. Săturată de întrebările care îi se tot roteau prin cap, se duce la o plimbare pe străzile Manhattan-ului și se oprește să mănânce ceva la restaurantul domnului K unde o întâlnește pe Bodhi. 

“ – Uite ce e, eu nu dau autografe, așa că nu-ți mai bate capul să ceri.

Autografe? Deci fata asta era faimoasă… dar în ce sens?”

Așa a început prietenia celor două fete care o să vă plimbe prin tot Manhattan-ului în căutarea adevărului despre acel tablou. Am să mă opresc aici cu detalile si o să vă invit să descoperiți restul citind cartea.

Aventura celor două eroine ne arată că diferența între sărac și bogat nu oprește o prietenie adevărată. Theodora este o fată pasionată de artă care s-a dus de mică, aproape fiecare zi în galeria de artă unde lucra bunicul său. În timp ce Bodhi este diferită, s-a plimbat în toată lumea cu părinții ei și talentul ei este că poate găsi repede aproape orice pe internet. 

Autoarea Laura Marx Fitzgerald scrie frumos, ușor, pasionant și cu umor, descrierile sunt detaliate, aproape că vedeam imaginile în fața ochilor. Mi-a plăcut să citesc și să mă pun în pielea celor două eroine, ajutată si de faptul ca povestea este scrisă la persoana ȋntâi.   

“Theodora Tenpenny și tabloul pierdut” este un roman care ne amintește că nu trebuie să judecăm o carte după copertă. Ne învață că dintr-o greșeală poate ieși un lucru deosebit. Deci greșelile cât de mari or fi, pot avea în spate o minune ascunsă, dar pentru a o găsi trebuie să acceptăm eroarea și să avem curajul să căutăm o soluție care să o îndrepte.