Hărţile prevestitoare

“Hărţile prevestitoare” este al doilea volum din trilogia “Marile descoperiri”, din care nu lipseşte politica, spionajul, magia și răsturnările de situație, cu care ne-a obișnuit autorul Michael Stackpole în prima parte. Volumul începe exact de unde s-a oprit “Atlasul secret” (despre care am scris aici) cu descoperirea unui nou continent pe harta de către prinţul Cyron, continent desenat cu sânge de către Qiro, cartograful regal, cu mențiunea “Aici se află monștrii.”

“Încurcătura era că dezvăluia un nou continent spre sud-est, care ocupa ceea ce fusese cândva o parte neexplorată a oceanului. Continentul fusese denumit Anturasixan și după toate semnele părea un tărâm populat de popoare diverse și antice.”

Romanul urmărește aceleași personaje principale: Keles, Jorim și Nirati, dar mai adaugă și alte personaje, pe care în primul volum le-am considerat personaje secundare: Moraven Tolo, prințul Pyrust din Deseiron, prințul Cyron din Naleynir, Doamna de Jais și Jad și alții. Acestea evoluează independent, fără legături aparente între ele, fiecare pe câte un plan al acțiunii.

Jorim învață să se folosească de magie și conștientizează că este un zeu, numit Tetcomchoa venerat de către amentzutlii, un popor primitiv descoperit in prima parte.

“Ştia că magia există, dar la modul în care accepta existența lucrurilor pă care nu le văzuse niciodată. Deși văzuse Mistici duelându-se, și astfel cunoscuse și dovezile magiei, rămăsese totuși departe de realitatea ei.”

Keles, prizonier la curtea prințului Pyrust îl ajută pe acesta să sistematizeze orașele în speranța libertății, întâlnind dragostea și planificând evadarea. Nirati, sora lor se va regăsi într-un paradis între viață și moarte, creat de bunicul ei, Qiro special pentru ea, unde îl va întâlni pe Nelesquin, adversarul Împărătesei din timpul Urgiei.

De Moraven Tolo mi-a plăcut cel mai mult, i-am intuit puterea, determinarea, dar și importanța încă din primul volum. Planul, care-l urmărește pe Moraven, se schimbă la un moment dat, povestea devine o relatare la persoana întâi care ne schimbă perspectiva asupra lui, indicându-ne că devine altcineva. Acest aspect m-a ținut în suspans datorită curiozității mele de a înțelege cine este de fapt Moraven Tolo.

“Cineva neșcolit în arta războiului și-ar putea închipui că razboinicul nu trebuie să știe ce e aia teamă, dar e o greșeală. Un războinic neînfricat continuă să meargă înainte chiar și în fața morții inevitabile. Războinicul perfect nu-i acela fără teamă, ci acela care nu permite fricii să-i întunece judecata.”

Doamna de Jais și Jad, personaj enigmatic, amanta prințului Cyron, căreia inițial nu i-am dat mare importanță și am greșit :). Este foarte inteligentă, discretă, psiholog fin, cunoaște firea umană extrem de bine, știe cum să pună problema ca să-și aducă interlocutorul în punctul dorit.

“-         Am decis să mă încred în tine.

–          Este înțelept, Alteță?

–          Un lucru înțelept și necesar. Ai ochi și urechi acolo unde eu n-am, mai ai și o minte capabilă să înțeleagă și să comunice în mod subtil. Am nevoie de tine. Nalenyrul are nevoie de tine.

–          Îmi faceți o mare onoare cu această încredere, Alteță.

–          Și-ți transmit și o mare povară. (…)”

“Adevăratul vostru dușman este disperarea. Cedați în fața ei, și zeii însuși nu v-ar mai putea salva, pe Domnia Voastră sau națiunea.”

Luptele și bătăliile predomină acest volum, fie că vorbim despre confruntări cu tâlhari, confruntări armate între regiuni rivale sau despre atacul kwajiniilor (monștrilor) asupra oamenilor. Toate semnele indică apariția celui de-al zecelea zeu, de care îi este teamă până și zeului Grija, zeul morții. Vom afla la sfârșit cine este și ce urmărește.

“Cândva ar fi respins ideea, pentru că toți știau că nu existau decât nouă zei și nu mai mulți, dar posibilitatea ca un alt zeu să-și facă loc în ceruri deschidea o întreagă pleiadă de noi posibilități.”

Aflăm mai multe detalii (care mi-au lipsit in primul volum) despre Împărăteasa Adormită, despre Urgie și începutul ei, despre viața dinaintea războiului, despre eroii din război, am rămas cu multe semne de întrebare, la care, foarte probabil, voi primi răspuns în ultimul volum.

Războiul se generalizează în cele Nouă principate, singura speranță de salvare a omenirii în fața monștrilor pare să fie apariția Împărătesei. O vor găsi oare? O vor convinge să intervină? Vă las pe voi să descoperiți.