Magie dezlănțuită

Povestea începe cu un “Cântăreț din Fluier”, despre care nu se știe mare lucru, cine este și de ce a venit. Locuitorii din Hamelin, orașul unde se întâmplă acțiunea cărții, au impresia că a venit să-i scape de șobolani. 

Mulți “prinzători de șobolani” încercaseră să scape orașul de șobolani, dar fără succes. Marianna sau Mari cum i se spune, unul dintre personajele principale, nu înțelegea de ce “Cântărețul” o făcea să danseze, ca pe toți copiii din oraș de altfel. Până și șobolanii dansau și îl urmau când el cânta. 

“Ȋntr-o lume tristă și banală, de gri și negru, el venise strălucind în turcoaz și verde jad. Sclipitor ca o libelulă.”

Într-o zi, Cântărețul începu să cânte la fluier și toți copiii ieșiră afară pentru a dansa fără să se poată opri, euforici îl urmau pe Cântăreț. Marianna nu era o excepție, atât ea cât și fratele ei, Jakob, îl urmau. Acesta din urmă nu putea merge prea bine, avea un trup diform cu picioare subțiri și slăbite, rămânând în urmă, ultimul din șir.

“Și Marianna nu era singură. Străzile erau înțesate de copii. Fiecare băiat, fiecare fetiță din Hamelin părea să fie acolo, dansând cu toții. Cu excepția unuia. Un băiat. Care privea de pe marginea drumului.” 

Mulți părinți încercară să-și oprească copiii fără succes. Copiii nu ascultau ce li se  spunea, ca și când ar fi fost vrăjiți. Muzica era încântătoare, imaginația lor le promitea paradisul. 

Cântărețul îi duse până la deal. Cântă și o ușă apăru. Intrară, ușă se închidea ȋncet și Marianna își dădu seama că Jakob rămăsese foarte în urmă, nu reușise să intre. Alergă înspre el, dar era prea târziu, ușa se închisese, lăsându-l pe Jakob pe dinafară, despărțit de ea, care fusese tot timpul acolo pentru el de la moartei mamei lor… 

Oare unde duce cântărețul copiii? În iad sau în paradisul promis? Oare de ce i-a dus acolo? Jakob va reuși să fie cu Marianna? Va intra și el în deal?

Romanul se aseamănă cu “Povestea fluierașului fermecat din Hameln” scrisă de Frații Grimm, doar că autoarea o și continuă, vom afla ce s-a întâmplat cu copiii după ce “Cântărețul” i-a răpit.

Cartea se citește ușor, personajele sunt descrise frumos, destul amănunțit, am putut să-mi desenez atât poza Mariannei, cât și pe cea a lui Jakob. Marianna era drăguță, avea grijă de fratele ei și era o persoană veselă. Despre fratele ei, pot spune că “era cam ponosit”, “un trup diform”, “picioare subțiri, slăbite”.

Pentru mine această carte este una de ficțiune, dar ar putea fi reală dacă crezi în magie. Cat Weatherill, autoarea, m-a transportat mai departe de frontierele lumii normale, m-a transportat în altă lume, o lume fantastică, unde magia plutește în aer.