A treia voce

“A treia voce” este al doilea volum din serie, primul fiind “Maree înaltă” (despre care am scris aici), este un thriller nordic cu Tom Stilton și Olivia Rönning în prim plan. Cele două părți se pot citi independent, autorii Cilla și Rolf Borjling ne oferă suficiente detalii pentru a nu fi necesară lectura ambelor cărți în ordine, dar, din punctul meu de vedere este preferabil. 

Regăsim bineînțeles personajele principale din primul volum: Olivia Rönning proaspăt întoarsă din călătoria din Amercia de Sud unde și-a găsit rădăcinile familiale, Tom Stilton, fostul detectiv, ajuns cerșetor, și care în acest volum a revenit pe linia de plutire. Olivia află de sinuciderea unui vecin, acesta lasă în urmă o adolescentă orfană. Circumstanțele morții vecinului, sunt cel puțin ciudate și ceea ce o motivează pe proaspăta noastră absolventă de la Academia de Poliție să investigheze. 

În același timp, Tom Stilton este contactat de un vechi prieten, Abbas el Fassi, fost aruncător de cuțite la circ. Acesta află că dragostea vieții lui a fost ucisă într-un mod extrem de brutal și îl cooptează pe Tom în anchetarea morții acesteia la Marsilia în sudul Franței. Obiectivul ascuns al lui Abbas este însă să răzbune moartea Samirei, Tom intuiește, dar îl și înțelege și el fiind mânat de răzbunarea împotriva celui care l-a îndepărtat din poliție.

« Stilton rămase treaz mare parte din noapte în alcovul înghesuit de la fereastră, în parte din cauza semnalului verde al farmaciei, care clipocea prin geamul de deasupra patului, și în parte fiindcă fusese izbit de senzația de « Ce naiba fac eu aici ? », o senzație care apare când totul în afara întunericului dispare, iar singurul lucru pe care îl auzi este propria respirație și un gândac zgâriind pe perete.

Dar mai presus de toate era treaz din cauza întunecimii din ochii lui Abbas. Are cuțite la el ? Avea, iar el știa ce e în stare să facă cu ele.

În starea în care se află. »

Cei doi protagoniști pornesc într-o cursă contracronometru, fiecare pe cazul lui, în care, pe lângă anchetă și pericolele adiacente vor trebui să-și înfrunte și demonii interiori care ies la iveală. Cele două personaje principale sunt astfel construite încât este aproape imposibil să nu fie apreciate de cititori, parcurg o călătorie aproape inițiatică pentru a se descoperi, pentru a evolua, pentru a se accepta reciproc.   

Autorii ne arată, dacă mai era nevoie, că lumea este mică… foarte mică. Cele două anchete deși aparent total diferite, îi fac pe cei doi să colaboreze din nou, atât unul cu celălalt cât și cu poliția din Suedia, mai exact cu detectivul Mette Olsater. Mette va fi și cea care va “repara” relația șubrezită dintre Olivia și Tom. Cilla și Rolf Borling reușesc cu măiestrie să lege cele două evenimente, cu toate că, la început, părea absolut imposibil ca cele două anchete să aibă ceva în comun. 

Pe lângă desfășurarea evenimentelor, nelipsite de primejdii și pericole la tot pasul, autorii atrag atenția și asupra problemelor societății suedeze. Olivia se va asocia cu un jurnalist din dorința de a expune prădătorii financiari care se folosesc de fisurile din sistem și permit neglijența în casele de bătrâni. Pe măsură ce se apropie de adevăr, lucrurile devin din ce în ce mai riscante.

« Vântul rece și mușcător bătea dinspre Hammarby și Skanstull și era împins între clădirile de piatră. Când ajungea pe Skanegatan, era ca un zid de gheață. Olivia fu nevoită să alerge cu capul în piept ca să poată ajunge acasă. Deci cum rămânea cu intuiția ei ? La ce i-a folosit ? Ce a obținut de la nava spațială? Ce a simțit?  A simțit multe lucruri, atât în timpul vizitei, cât și în mașină, în drum spre casă. Și în noaptea care a urmat. A recapitulat vizita de la cap la coadă, de mai multe ori, trecând prin toate conversațiile. Toate impresiile, tot ce a rămas nespus. În dimineața următoare a ajuns la o singură concluzie, cea la care tocmai se gândea.

În biroul lui era o geantă de plută cu un laptop înăuntru.

Asta nu avea absolut nimic de-a face cu intuiția ei. »

În același timp, în Franța, Tom și Abbas au parte de „aventuri” demne de James Bond, intrând în contact cu lumea pornografiei și a prostituției. Cei doi sunt ajutați, până la un punct, de prietenul lui Tom, un detectiv din Marsilia cu care colaborase și în trecut. 

« Aşa că Stilton repetă întrebarea.

-Philippe Martin.

-Tu ești tipul care îmi datorează niște bani ?

Veștile circulă repede în cercurile restrânse, se gândi Abbas. Dar Stilton fu cel care răspunse.

-Da.

-Nu-mi datorezi nimic. O maximă veche: “Ca să trăiești în afară legii, trebuie să fii onest”. Stilton nu-i datora bani omului, așa că el nu avea de gând să-i ia banii.

-A fost doar o scuză, spuse Stilton cu accentual lui suedez melodios. Nu voiam să trâmbițez ce vreau de fapt.

-Și ce anume dorești ?

Bărbatul se întoarse. Stilton începu din nou.

-Sunt din Suedia. Fac filme și am auzit că lucrezi în domeniu aici.

-Cine ți-a spus asta? »

Scriitura este dură, specifică autorilor scandinavi, în primele câteva zeci de pagini, acțiunea “se așează”, elementele se pun pe tabla de șah, după care se accelerează și devine cursivă. Autorii presară și mici tente de umor pentru a destinde un pic atmosfera sumbră, încărcată, întunecată chiar. Cititorul pare să fie prins într-un vârtej de detalii și informații din toate planurile, personaje multe, acțiuni disparate care par să nu aibă legătură unele cu celelalte. 

Pe măsură ce am înaintat în lectură “ceața” începe să se disipeze. Trebuie să vă spun și că autorii ne trimit pe piste false, am avut impresia că știu cum se leagă informațiile, însă de cele mai multe ori m-am înșelat, ceea ce a făcut ca finalul să mi se pară cel puțin interesant și neașteptat. Una peste alta, a fost o lectură plăcută, incitantă, care m-a făcut să vreau să continui seria…

Mulțumesc Editurii Paralela 45 pentru cartea oferită spre recenzie. O puteți achiziționa aici.