Book review The skull trone Per V. Brett

Tronul de cranii

Publicat de

Contrar obiceiului meu de a lăsa să treacă o perioadă între volumele unei serii, de această dată, am început imediat următorul volum (al patrulea) din seria „Demon”. Acesta începe exact unde s-a încheiat precedentul și pune în stand-by lupta împotriva demonilor concentrându-se pe Războiul la Lumina Zilei și pe efectele dispariției celor doi „Izbăvitori”. Vă spun de la început că am perceput acest volum ca fiind unul de tranziție, cu destul de multă acțiune, dar totuși mai puțină decât m-aș fi așteptat. Arlen și Jardir apar sporadic și numai pentru a ne prezenta planul lor de a câștiga războiul împotrivă demonilor, în timp ce vidul de putere lăsat în urmă lor trebuie umplut de altcineva.

« Nie corupe tot ce nu poate distruge. Cuvinte ale credinței, însă conțineau și înțelepciune. Fiecare copil auzise proverbul despre puterea care corupe și despre puterea absolută care corupe totul. Miezul oferea putere absolută, însă Arlen nu îndrăznea să o atingă. S-ar fi pierdut pe sine, absorbit și ars ca un chibrit aruncat pe un rug de Solstițiu.

Inspiră adânc, ca să se calmeze, înainte să facă un lucru nechibzuit. Jardir își păstra garda sus, însă aura lui dovedea că nu avea nici cea mai mică intenție să lupte. Știau amândoi care era miza. »

Vom avea două tabere ale oamenilor, cea a krasienilor și a verdenilor, două culturi care se ciocnesc, dar având același obiectiv de a scăpa de demoni, modul de atingere a acestui ţel fiind însă total diferit. În timp ce krasienii vor să cucerească şi să asuprească, verdenii se unesc. Lupta pentru putere devine tema centrală a acestei părți, atât în ceea ce-i privește pe krasieni cât și pe verdeni. Sentimentele nu prea își au locul, totul este calculat minuțios, totul este planificat cu rigurozitate, ceea ce nu înseamnă că nu apar surprize. Personajele principale țes strategii, bineînțeles că Inevera este în centrul acestora pentru krasieni, dar nici Leesha nu este mai prejos. 

« Traiul din ținuturile de miazănoapte, unde femeile aveau aceleași drepturi ca bărbații, le arătase femeilor krasiene că exista o alternativă la traiul sub asuprirea bărbaților. Verdenii nu se putuseră opune sulițelor krasiene, însă loviseră chiar în inima dușmanului, în Războiul de la Lumina Zilei. Tot mai multe femei aveau să-și ceară drepturile, iar mai devreme sau mai târziu clericii trebuiau confruntați în această privință. »

Anumite personaje secundare încep să prindă contur, cum ar fi Jayan, fiul cel mare al lui Jardir și al Ineverei, dar și fratele lui, Asome. Cei doi vor lupta pentru putere, va câștiga cel care va fi mai oportunist și mai puțin orgolios. Apar și personaje noi, dintre care l-aș menționa pe Briar, un metis adolescent, spion al verdenilor pe care mă aștept să-l regăsesc şi în ultimul volum cu un rol mult mai important.

« Teama îl ținuse în viață în toți acești ani. Avea o latură nervoasă, care îl alerta la fiecare sunet, la fiecare mișcare. Nu dormea, abia dacă închidea ochii din când în când timp de câteva ore, pregătit să se miște într-o clipă. Pereții glifati și paturile moi îi făceau pe oameni să uite că noaptea îi aștepta afară, gata oricând să le ia totul.

Și-i făcea să uite ce însemna să mori. »

Nu vom mai avea incursiuni în trecut așa de importante ca până acum, o vom cunoaște mai în detaliu pe Aisha, una dintre fiicele lui Jardir și ale Ineverei urmărindu-i evoluția. Sunt de-a dreptul curioasă ce rol va juca în ultima parte. 

Dacă până acum părea destul de neverosimil faptul că niciun personaj principal nu-și pierdea viața în confruntările cu demonii sau în luptele dintre oameni, în acest volum autorul compensează. Nu mă așteptam deloc să fie tocmai acest personaj care să dispară, n-o să vă spun despre cine este vorba, ci doar că-mi pare rău că a murit. Aflăm că unii dintre protagoniști și-au planificat răzbunarea cu mult timp înainte, iar când decid să-şi pună în aplicare strategia, efectele sunt devastatoare. 

În final, situația pare mai sumbră ca niciodată, oamenii sunt divizați, demonii mai puternici și mai organizați, iar cei doi Izbăvitori au dispărut pentru moment, dar au un plan cu șanse mici de reușită. Toți pionii par poziționați pe tabla de șah, pregătiţi pentru ceea ce urmează, dar nu se poate spune dacă sunt în locul care trebuie. 

« Dar, din rămășițele fumegânde, se ridicase Comitatul Văiugii, un loc care avea să ajungă din urmă, Orașele Libere și chiar să le depășească în privința populației. În mai puțin de doi ani, zeci de mii fugiseră aici de krasieni sau veniseră spre nord pentru a răspunde la chemarea la arme a lui Arlen împotriva miezingilor. »

Acum că am terminat acest volum, am un sentiment destul de amestecat despre această parte, mi-au plăcut personajele secundare care au luat amploare, mi-a displăcut că alți protagoniști pe care-i consideram esențiali au dispărut. Universul este la fel de întunecat, iar speranța se stinge pe măsură ce trec paginile ceea ce nu face decât să crească nerăbdarea pentru lectura ultimului volum.

Scriitura autorului este la fel de cursivă și de coerentă, dar au fost pagini întregi cărora nu le-aș fi simțit lipsa dacă nu ar fi fost. Este un volum de tranziție, un volum în care lucrurile par să se așeze, nu neapărat cum mi-aș fi dorit. Multe dintre întrebări au rămas în continuare fără răspuns, în plus au mai apărut și altele noi. Finalul ne lasă, ca de obicei într-un moment tensionat, cu o deschidere mare spre următorul pas. 

Primul volum (despre care am scris aici) este în continuare preferatul meu, mi se pare cel mai reușit din multe puncte de vedere. A ajuns și ultimul volum comandat în limba franceză (la noi nu s-a tradus încă), deci va urma în curând și lectura acestuia. 

Recomand seria iubitorilor de fantasy și de aventuri, vor fi cu siguranță răsfățați! Am să mă opresc aici cu toate că aș putea să vă mai povestesc multe despre eroii noștrii, dar vă las să-i descoperiți!

4 comentarii

  1. E greu sa spun care dintre volume mi-a placut cel mai mult, acest volum al patrulea e intr-adevar de tranzitie, dar mi-a placut complexitatea lui. Cred ca Sulita desertului a fost preferatul meu, dar fiecare a avut elemente foarte bune.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Toata seria mi se pare complexa, multe personaje, multe rasturnari de situatie, iubiri, tradari, lupte… Mie mi-a placut primul volum cel mai mult, m-a rupt total de „realitate”. „Tronul de cranii” mi s-a parut un pic prea lung, tot asteptam sa apara Arlen cu Jardir :). Revin cu impresii despre ultimul volum cat de curand. Iti doresc o zi minunata Ana si iti multumesc pentru vizita si comentariu!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s