Carlos Ruiz Zafon Citate din carti Quotes

Citate de autori preferați – Carlos Ruiz Zafon

Publicat de

În acestă lună, vă propun citatele din romanele lui Carlos Ruiz Zafon. Zafon este unul dintre autorii mei preferați, pe care l-am descoperit acum doi ani, când am primit cadou „Umbra vântului” prima parte din seria „Cimitirul cărților uitate”. Autorul a reușit să-l detroneze pe Ian McEwan, care până atunci era scriitorul meu preferat. Între timp, am citit tot ce s-a tradus la noi. 

O scurtă prezentare a autorului luată de pe coperta cărții „Umbra vântului”:

Carlos Ruiz Zafon s-a născut la Barcelona, în 1964. A lucrat în publicitate și a colaborat la reviste prestigioase, precum La Vanguardia sau El Pais. Pentru câțiva ani, a locuit la Los Angeles, scriind scenarii de film. Și-a început cariera literară în 1993, cu o carte pentru copii, „Prinţul din negură (Polirom, 2011), pentru care i s-a decernat Premiul Edebe. I-au urmat romanele „Palatul de la Miazănoapte” (1994; Polirom, 2011), „Luminile din septembrie” (1995; Polirom, 2012), „Marina” (1999; Polirom, 2010, 2013); „Umbra vântului” (2001; Polirom, 2005), distins cu Prix du Meilleur Livre Etranger în 2004, „Jocul îngerului” (2008, Polirom, 2009, 2013) și „Prizonierul cerului” (2011; Polirom, 2012). Cărțile sale au fost traduse în peste patruzeci de limbi și au cucerit numeroase premii și milioane de cititori de pe toate continentele.  

Umbra vântului – recenzia aici

«-Bine, ești încă foarte tânăr. Însă este chiar aceeași senzație, scânteia aceea a primei dăți, care nu se uită. Aceasta e o lume de umbre, Daniel, iar magia e un lucru rar. Cartea aceea m-a învățat că cititul mă putea face să trăiesc tot mai intens, că îmi putea înapoia vederea pe care o pierdusem. Numai pentru asta, cartea aceea de care nu-i păsa nimănui mi-a schimbat viața. »

Jocul îngerului – recenzia aici

« -Unii preferă să creadă că, de fapt, cartea este cea care îi alege pe ei… Destinul, ca să spunem așa. Ceea ce vezi dumneata aici este suma secolelor de cărți pierdute și uitate, cărți care erau condamnate să fie distruse, cărți care păstrează memoria și sufletul unor vremuri și minuni de care nimeni nu-și mai amintește. »

« -O rugăciune frumoasă și bine lucrată. Lăsând poezia la o parte, o religie este, mai mult sau mai puțin, un cod moral care se exprimă prin legende, mituri și orice alte artefacte literare, cu scopul de a stabili un sistem de convingeri, de valori și de norme prin care să reglementeze o cultură sau o societate. »

« Mi-am amintit cum bătrânul librar mi-a zis că toate cărțile au un suflet, sufletul celor care le-au scris și al celor care le-au citit și au visat la ele. Am înțeles atunci că, până în ultima clipă, luptase ca să mă protejeze, jertfindu-se ca să salveze bucată aceea de hârtie și cerneală despre care credea că purta scris sufletul meu. »

Prizonierul cerului – recenzia aici

 « -Știi, Daniel ? Uneori cred că Darwin s-a înșelat și că în realitate omul se trage din porc, deoarece în opt din zece hominizi e un cârnat care așteaptă să fie descoperit, argumenta.

-Uite ce-i, Fermin, îmi place mai mult când abordezi totul din punct de vedere umanist și pozitiv, ca alaltăieri, când ziceai că, în fond, oamenii nu-s răi, doar speriați.

-Oi fi făcut hipoglicemie. Mare nerozie. »

Labirintul spiritelor – recenzia aici

« -Cred că Fermin voia să spună că numai înțelepții, atunci când greșesc, își recunosc greșeala, pe când tâmpiții greșesc încontinuu, dar nu recunosc niciodată și au mereu impresia că dreptatea e de partea lor. Fermin zice că asta e principiul arhimedic al imbecilităților comunicante. »

 « O poveste nu are început și nici sfârșit, doar căi de acces. O poveste e un nesfârșit labirint de cuvinte, imagini și spirite care uneltesc pentru a ne dezvălui adevărul invizibil despre noi înșine. Până la urmă o poveste nu este altceva decât o conversație între cel care povestește și cel care ascultă, iar un povestitor poate povesti numai atât cât îl țin puterile și un cititor poate citi numai cât are scris pe suflet. »

 Luminile din septembrie – recenzia aici

 « -Magia nu este altceva decât o prelungire a fizicii. Cum stai cu matematică ?

-Cu excepția trigonometriei, așa și asa…

Lazarus zâmbi.

-Cu asta o să-ncepem. Fantezia înseamnă numere, Dorian.  Asta-i șmecheria.

Băiatul încuviință, fără să știe însă prea bine despre ce vorbea Lazarus. În cele din urmă, acesta făcu un semn spre ușă și îi însoți până în prag. Dorian avu impresia că vede imposibilul. În timp ce treceau prin dreptul unuia dintre felinarele ce pâlpâiau, siluetele trupurile lor se proiectară pe perete. Toate, mai puțin una : cea a lui Lazarus, a cărui urmă era invizibilă, ca și când prezența lui n-ar fi fost decât un miraj.»

 Marina – recenzia aici

«Am început să privim tăcuți mormintele și florile ofilite; Marina tăcea mâlc și, după câteva minute, am început să mă impacientez. Singurul mister din toată istoria era ce naiba căutăm noi acolo.

-E cam mort aici, am sugerat, conștient de ironie.

-Răbdarea e mama științei, a amintit Marina.

-Și nașa demenței, am replicat. Aici nu-i absolut nimic. Marina mi-a aruncat o privire pe care nu am putut-o descifra.

-Te înșeli. Aici sunt amintirile a sute de persoane, viețile, sentimentele, iluziile, absențele și visurile lor neîmplinite, dezamăgirile, înșelăciunile și iubirile neîmpărtășite, care le-au otrăvit viețile. Toate s-au strâns aici, pentru vecie. »

 Palatul de la Miazănoapte  – recenzia aici

« Nimic nu e mai greu de crezut ca adevărul și, dimpotrivă, nimic nu este mai seducător ca forța minciunii și, cu cât mai gogonată este, cu atât mai bine. Este legea vieții și voi va trebui să găsiți echilibrul corect. »

«Aveam să învățam că Dracul a creat tinerețea ca să facem greșeli și că Dumnezeu a dat maturitatea și bătrânețea ca să putem plăti pentru ele. »

Prințul din negură – recenzia aici

« Vârsta te face să vezi anumite lucruri. De pildă, acum știu că viața unui om se împarte practic în trei etape. În prima, nici măcar nu ne gândim la bătrânețe, nici că timpul trece, nici că, încă din prima zi, de când ne naștem, ne îndreptăm spre singurul final posibil. Trecută prima tinerețe, începe a doua perioadă, când ne dăm seama de fragilitatea propriei vieți, iar ceea ce la început nu este decât o simplă neliniște crește treptat în înăuntrul nostru ca o mare de îndoieli și de incertitudini care ne însoțesc tot restul zilelor. În sfârșit, la apusul vieții, se deschide a treia etapă, cea a acceptării realității și, prin urmare, a resemnării și a așteptării. De-a lungul existenței mele am cunoscut multe persoane care au rămas ancorate în unul din aceste stadii și niciodată nu au reușit să-l depășească. E cumplit. »

Acestea fiind zise, închei prin a vă mai spune că următoarea postare cu Citate îi va fi dedicată lui Ian McEwan, un alt autor preferat de-al meu.

Voi ce autori preferați aveti?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s