Enigma Exodului (L’Enigme de l’Exode)

Publicat de

După ce am făcut cunoștință cu Daniel Knox în „Codul lui Alexandru” (despre care am scris aici) și am descoperit un personaj asemenator cu Indiana Jones, arheologul și aventurierul meu preferat, am căutat şi alte romane scrise de Will Adams cu același personaj principal. Negăsind alt volum tradus în limba română, mi-am îndreptat atenția către volumele traduse în franceză. Următoarea aventură a lui Daniel Knox este povestită în „Enigma Exodului”.

Daniel Knox descoperă întâmplător într-un magazin de antichități, un artefact din ceramică care, la prima vedere pare autentic. Bănuind că a fost furat dintr-un sit arheologic din apropiere, începe să facă cercetări implicându-l şi pe prietenul său Omar, șeful interimar al Consiliului Suprem pentru Antichităţi din Alexandria.

« Il la prit entre ses mains et éprouva de nouveau cette sensation de déjà-vu, un étrange pincement dans la poitrine, une impression de sècheresse au fond de la bouche, une légère pression à la base du crâne. Il la soupesa et savoura le plaisir du toucher. Il n’était pas expert en céramique, mais n’importe quel archéologue de terrain avait un minimum de connaissances en la matière, d’autant que, sur tous les sites, environ neuf artefacts sur dix étaient des tessons de poterie, des fragments d’assiette, de coupe ou de jarre, des éclats de lampes à huile ou des flacons de parfum,(…).»

Traducerea mea :

« L-a luat în mâini și a simțit din nou această senzație de déjà-vu, o stranie ciupitură în piept, o senzație de uscăciune în partea din spate a gurii, o usoară presiune la baza craniului. L-a cantărit și a savurat plăcerea atingerii. Nu era un expert în ceramică, dar orice arheolog de teren avea cunoștințe minime despre acest subiect, mai ales că, pe toate site-urile, aproximativ nouă din zece artefacte erau cioburi de ceramică, fragmente de farfurii, de căni sau borcane, fragmente din lămpi cu ulei sau din sticle de parfum, (…).»

Primele rezultate privind proveniența posibilă a acestui artefact, îl situează pe un șantier arheologic condus de reverendul Peterson. Cei doi se duc în explorare, însă le este refuzată intrarea pentru că nu ar avea autorizație oficială. Toată situația este cel puțin ciudată, motiv pentru care Daniel îl convinge pe Omar să se ducă la adăpostul întunericului și să verifice ce descoperiri au făcut aceștia. Vor găsi un templu aproape intact, plin de artefacte.

« -Ils ont trouvé quelque chose, affirma Knox en s’éloignant du site de la Société du Texas. Et ils nous le cachent.

-Qu’est-ce qui vous fait croire ça ? demanda Omar.

-Vous n’avez pas vu qu’ils avaient des cheveux couverts de poussière et de toiles d’araignée ? Il n’y a qu’en explorant le sous-sol qu’on se met dans cet état-là. »

Traducerea mea :

«-Au găsit ceva, a spus Knox, indepărtandu-se de situl Societății Texas. Și o ascund de noi.

-Ce te face să crezi asta? intrebă Omar.

„-Nu ai văzut că aveau părul acoperit cu praf și pânze de păianjen? Numai prin explorarea subsolului se poate acest lucru.»

Knox reușește să facă câteva poze cu telefonul, fiind însă descoperit, alege să se salveze. Urmează o adevărată cursă prin deșert, care se soldează cu un accident provocat de Peterson și de oamenii acestuia, în care Omar își pierde viața și Daniel își pierde memoria. De aici lucrurile încep să ia amploarea unui film american de aventuri.

În același timp, Gaëlle, fiica mentorului lui Daniel, acceptă să vizitize situl arheologic din Amarna împreună cu echipa de filmare a lui Charles Stafford, un fel de istoric în căutare de senzațional. Acolo, în timp ce urmăreau să filmeze un apus perfect, îl surprind pe Khaled, un membru al poliției turistice, transformat în tâlhar de morminte. Și aici lucrurile se complică, echipa de filmare împreună cu Gaëlle este răpită și închisă în mormântul proaspăt descoperit.

Obiectivul documentarului lui Stafford era să demonstreze că Moise era de fapt faraonul Akhenaton din cea de-a optsprezecea dinastie, care a pus bazele religiei monoteiste închinate lui Aton, de unde vine și titlul romanului „Enigma Exodului”. Autorul va presăra în timpul lecturii multe detalii de natură biblică și va analiza poveștile din Vechiul Testament pentru a susține teoria înaintată.

« Avant de commencer, il fit patienter son auditoire encore un peu pour faire durer le suspense. C’était un truc vieux comme le monde mais très efficace. Lorsqu’il eut l’attention de tous, il se pencha en avant dans la lueur des chandelles.

-Je vais prouver, confia-t-il, qu’Akhenaton n’était pas seulement un pharaon de la dix-huitième dynastie… Je vais prouver qu’il a aussi été le fondateur de l’Israel… Je vais prouver, sans l’ombre d’un doute, qu’Akhenaton était Moise, l’homme qui a conduit les Juifs hors d’Egypte, jusqu’à la Terre promise. »

Traducerea mea :

« Înainte de a începe, a lăsat audiența să aștepte încă puțin pentru ca suspansul să dureze. Era un truc vechi de când lumea, dar foarte eficient. Când toată lumea era atentă, s-a aplecat în lumina lumânărilor.

-Voi dovedi, a spus el, că Akhenaton nu a fost doar un faraon al dinastiei a optsprezecea… Voi demonstra că el a fost și fondatorul Israelului … Voi dovedi, fără o umbră de indoială, că Akhenaton a fost Moise, omul care i-a condus pe evrei din Egipt, în țara promisă.»

Acțiunea se desfășoară rapid, cele două linii ale poveștii se unesc la un moment dat, când Daniel primește mesajul transmis de Gaëlle după răpire. Cursa contracronometru continuă până la ultimile pagini, ținând cititorul în suspans.

Daniel este pasionat de ceea ce face și acest lucru se vede din modul în care vorbește despre istorie, despre Egiptul Antic, despre arheologie. Are mulți prieteni care îi sunt loiali și pe care se bazează și care-l vor ajuta atunci când este la ananghie. Gaëlle își dorește mai mult de la relația pe care o are cu Daniel, interpretează fiecare mesaj, pe care-l primește în căutarea confirmării că și el simte același lucru. Ea are încredere deplină în el, Daniel fiind probabil unul dintre puținii oameni care se pot lăuda cu acest lucru.

Autorul dezvăluie informațiile tehnice prin intermediul diferitelor personaje, acestea își expun teoriile și referințele istorice prin dialog și schimb de idei. Misterul se clarifică încet, fiecare analizează în funcție de cunoștințele sale și de apartenența la una sau alta dintre doctrine. M-am întrebat câte dintre informațiile prezentate în carte sunt bazate pe realitate și câte sunt din imaginația autorului. Cu toate că, prima tendință a fost să dau căutare pe Google, la un moment dat am decis să savurez cartea și să renunț la căutare. Mi-am pus însă în gând să fac niște mici cercetări, subiectul mi-a trezit interesul.

« -Le copte? Je croyais qu’il s’agissait d’une religion.

-C’en est une. Tout cela remonte à la conquête de l’Egypte par Alexandre le Grand. Celui-ci a imposé le grec en tant que langue administrative, mais le peuple a bien sur continue à parler égyptien. Les scribes ont donc pris l’habitude d’écrire l’égyptien phonétiquement avec l’alphabet grec, qui, lui, comportait des voyelles. Finalement, cette écriture a donné naissance au copte, qui est à son tour devenu la langue des premiers chrétiens d’Egypte, dont ils tirent leur nom. Par conséquent, lorsqu’on trouve un mot égyptien écrit en copte, on a une idée assez précise de la prononciation d’origine. »

Traducerea mea:

« -Copta? Am crezut că este o religie.

-Este într-adevăr. Este de pe vremea cuceririi Egiptului de către Alexandru cel Mare. Acesta a impus greaca ca limbă administrativă, dar oamenii au continuat, desigur, să vorbească egipteana. Cărturarii s-au obișnuit prin urmare să scrie fonetic în egipteană cu alfabetul grecesc, care conține și vocale. În cele din urmă, această scriere a dat naștere limbii copte, care a devenit limba primilor creștini din Egipt, de la care derivă numele lor. Prin urmare, atunci când găsim un cuvânt egiptean scris în coptă, avem o idee destul de precisă despre pronunția originală.»

Sfârșitul volumului „Codul lui Alexandru” mi-a lăsat senzația că Daniel și Gaëlle vor forma un cuplu în viitorul apropiat, însă nici în acest al doilea volum nu s-a concretizat, dar autorul a lăsat o portiță deschisă pentru viitor. Într-un fel, am fost dezamăgită din acest motiv, mai ales pentru că atracția este vizibilă și evidentă.

Ce mi s-a părut interesant, este faptul că autorul alternează capitolele urmărind personaje diferite (o să-mi spuneți că nu este o noutate și aveți dreptate) însă, la sfârșitul fiecărui capitol, lasă cititorul în suspans. Vă dau un singur exemplu: după accidentul lui Daniel, în timp ce acesta zăcea inconștient, Peterson se gândește să-l omoare pentru a scăpa de pericolul ce planează asupra lui, se îndreaptă spre Knox, acesta deschide ochii și… nimic… se termină capitolul. Următorul capitol este dedicat lui Gaëlle, deci a trebuit să mai aștept câteva pagini pentru a afla ce s-a întâmplat. Mi-a plăcut să simt suspansul și nerăbdarea de a afla continuarea la fiecare pas.

Scriitura este ușoară și accesibilă, aș zice că transmite entuziasmul și pasiunea autorului pentru subiect. Este potrivită pentru o lectură relaxantă, de vacanță sau de weekend. Cartea are propria poveste care are puține lucruri în comun cu cea din „Codul lui Alexandru”, câteva personaje și câteva referiri la descoperirea mormântului, de unde am tras concluzia că romanele pot fi citite independent.

Mi-a plăcut romanul, urmează să continui aventurile lui Daniel Knox.

6 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s