O avere periculoasă

Un secret îi leagă pe foștii colegi de școală de la prestigiosul colegiu Windfield. Acesta stă la baza romanului “O avere periculoasă” de Ken Follett. Acțiunea este plasată în Londra epocii victoriene și are în centrul ei familia Pilaster, bancheri bogați din tată în fiu. Povestea începe în anul 1866 cu o ieșire incognito la scăldat a elevilor de la colegiul Windfield, în timpul căreia unul dintre ei se îneacă. Un accident regretabil… sau cel puțin așa va fi clasificat de către poliție după anchetă. Vom urmări acest grup de tineri timp de câteva decenii și vom afla ce anume s-a întâmplat cu adevărat în acea zi.

Autorul se va folosi de un context istoric pentru a pune în scenă personaje puternice, atât în tabăra celor buni cât și în tabăra celor răi, personaje care pot fi transpuse în toate epocile. Aşa cum probabil intuiţi deja, va fi o adevărată confruntare între bine şi rău.

De partea personajelor negative, vom face cunoștință cu un trio infernal. În primul rând Edward Pilaster, îndrăzneț, leneș și viclean, moştenitorul de drept al băncii Pilaster, apoi Micky Miranda, prietenul său cel mai bun, seducător, narcisist și arogant, care își folosește puterea de seducție pentru a-și forța anturajul în vederea obținerii a ceea ce-și dorește și, nu în ultimul rând, Augusta Pilaster, mama lui Edward, o manipulatoare de înalt nivel.

« Micky zâmbi. Edward arăta ca un englez adevărat, cu păr blond și lins, ochi albaștri și un nas ca o lamă lată de cuțit. Era un băiat înalt, cu umeri lați – puternic, dar stângaci. N-avea nici un pic de gust, iar hainele stăteau lălâi pe el. Edward era de vârsta lui Micky – șaisprezece ani -, dar cei doi erau foarte diferiți : Micky avea părul negru și creț și ochi negri, era preocupat de înfățișarea lui și nu suporta să fie neîngrijit sau murdar. »

De partea personajelor pozitive avem tot un trio, autorul echilibrând astfel balanța între bine și rău. Hugh Pilaster este vărul lui Edward și face parte din ramura săracă a familiei, apoi îl regăsim Solly Greenbourne, prietenul din copilărie a lui Hugh, evreu şi el din familie de bancheri din tată în fiu și, în sfârşit, Maisie, cea care avea să-i devină soție lui Solly.

Fiecare personaj își dorește ceva, fiecare personaj luptă pentru a-și atinge obiectivele, ceea ce diferă este modalitatea folosită, dar până la urmă fiecare doarme exact așa cum își așterne. Ambiția excesivă crează monștrii, mai mult nu am să spun…

Ne vom plimba alături de personajele noastre prin Londra secolului al nouăsprezecelea de la cartierele muncitorești pline de prostituate și de tâlhari la înaltă societate participând la baluri unde fastul și bogăția sunt prezente pretutindeni.

Vom urmări destinul protagoniștilor, căutând adevărul despre evenimentul din adolescență la care se vor adăuga pe parcursul lecturii și alte secrete cel puțin la fel de înfiorătoare.

După tragedia de la colegiul Windfield, legăturile dintre Micky Miranda și Edward Pilaster devin din ce în ce mai puternice. Micky este fiul unui miliardar criminal din America de Sud și motto lui este: elimină pe oricine îți stă în cale. Perversitatea de care dă dovadă, dar și influența pe care o are asupra lui Edward îl ajută să urce pe scara socială din Londra, ajungând chiar ambasadorul Cordobei în Anglia. Chiar și Augusta este fascinată de el și de câte ori are ocazia se va alia cu Micky pentru a-și atinge obiectivele.

« Familia Pilaster era o familie de bancheri, și spunând că « tata nu e sportiv », Edward recunoștea faptul că familia lui nu face parte din rândurile cele mai de sus ale societății.

Pe Micky îl amuza faptul că englezii au mai mult respect pentru cei care huzuresc decât pentru cei care muncesc. În țara lui nu erau respectați nobilii fără ocupație, nici oamenii de afaceri sârguincioși. Acolo nu se respecta nimic în afară de putere. »

Vă ziceam că acest trio este contracarat de un alt trio. Hugh este probabil adversarul de care aceștia se lovesc cel mai mult, este corect, amabil, profesionist, inteligent. Marcat de pierderea tatălui său în urma crash-ului bancar din 1866, Hugh își promite că va fi unul dintre acei bancheri care evaluează riscurile pentru a nu dăuna clienților spre deosebire de Edward, care este opusul său.

Follett este un mare povestitor, creează în jurul personajelor o intrigă coerentă lăsând cititorul de multe ori în suspans, netrădând dedesupturile, inventând destine pline de răsturnări de situație. La un moment dat, în toate manipulările Augustei și a lui Micky Miranda, aveam impresia că Hugh este unul dintre cei mai ghinioniști oameni, cum lucrurile păreau să se aranjeze pentru el, o bârfă de-a Augustei sau o intervenție a lui Micky făceau ca situația să se întoarcă împotriva lui.

« -Sper că știți ce faceți.

Augusta îi aruncă o privire plină de reproș.

-Ce prostie am spus, zise Micky. Dumneavoastră știți întotdeauna ce faceți. »

Ne vom scufunda în lumea bancară din aceea epoca care este cu adevărat captivantă. Am aflat multe lucruri despre cum se evaluau riscurile la vremea respectivă, cum se făceau afacerile, cum se finanţau investițiile. În acest roman vom găsi dragoste, trădări, crime, gelozii, răutăţi, bârfe, manipulări, ingrediente necesare pentru o lectură plăcută.

Titlul își capătă sensul abia la sfârșit… iar deznodămantul este o dovadă de ironie a sorții.

Aș vrea să precizez că este un roman care necesită un pic de răbdare, unele dintre descrieri rup ritmul, tendința cititorului fiind de a sări peste acestea. Mi-a plăcut cartea,  mi-a arătat încă o dată că nu poți fugi de trecut pentru că acesta te ajunge intotdeauna din urmă și că este foarte important să fii atent în cine să ai încredere.

Romanul merită citit, îl recomand cu drag.