Îngeri căzuți

Mă plimbam cu fiica mea printre standuri la Bookfest, când Ana mi-a atras atenția asupra acestui roman zicându-mi că a citit cartea și că i-a plăcut foarte mult. Bineînțeles că nu am putut să rezist tentației de a vedea ce anume i-a plăcut atât de mult încât să mi-o recomande și mie. « Îngeri căzuți » este prima parte dintr-o trilogie încadrată Young adult & fantasy, o combinație interesantă și palpitantă. Titlul trilogiei este intrigant : « Penryn și sfârșitul lumii », citind a patra copertă m-am întrebat dacă sfârșitul lumii a venit deja sau dacă urmează.

Povestea începe simplu. Cu șase săptămâni înainte, lumea așa cum o cunoaștem a dispărut în urma atacului îngerilor. Nimeni nu înțelege de ce s-a ajuns aici. Îngerii nu au nimic « angelic » sunt războinici, distrugători, fără milă, cruzi. Au un singur scop, să distrugă oamenii pe care îi numesc « maimuțe ».

« Ici și colo vedem pe marginea drumului câțiva oameni zdrenturosi, însă nu mulți. Fug din calea noastră de îndată ce ne văd mașina. La cum se holbează, la cum se ascund, la cum ne privesc, chipurile lor murdare și speriate, arzând de curiozitate, îmi aduc în gând acel odios cuvânt : maimuțe. În asta ne-au transformat îngerii. »

Vedem această lume post-apocaliptică prin ochii unei adolescente de șaptesprezece ani, Penryn. Împreună cu mama ei și cu sora mai mică, Paige, încearcă din răsputeri să supravietuieasca. Este curajoasă, voluntară, hotărâtă, are un singur obiectiv în minte să-și ducă familia în siguranță.

Siguranţă… un cuvânt relativ în această lume, oamenii nu sunt nicăieri în siguranță. Viitorul înseamnă, cel mult, ziua de mâine. Clădirile sunt părăsite, străzile pline de mașini abandonate, pentru a-și acoperi cele mai de bază nevoi, oamenii fură din case, stau treji și sunt atenți la orice zgomot, gata de acțiune.

« Când intrăm în orașul propriu-zis, semnele distrugerii sunt pretutindeni. San Francisco a fost lovit la fel ca multe orașe. Scena e desprinsă parcă dintr-un blockbuster hollywoodian despre coșmarul post-apocaliptic, când din lume a rămas doar cenușă fumegândă.

Zăresc Bay Bridge cum intrăm în oraș. Seamănă cu o linie trasată în grabă peste apă, din mijlocul căreia lipsesc câteva bucăți esențiale. Am văzut fotografii cu orașul după marele cutremur din 1906. Nivelul distrugerilor a fost uluitor și întotdeauna mi-a fost greu să-mi imaginez cum trebuie să fi fost în realitate.

Acum nu mai trebuie să-mi imaginez. »

Penryn pornește împreună cu mama și sora ei spre deal, printr-o conjuctura nefericită sunt despărțite, iar Penryn este martora unei lupte între îngeri. Celui atacat îi sunt retezate aripile și este lăsat să sângereze. Atacatorii o răpesc pe Paige. Penryn se regăsește singură în fața unei alegeri cât se poate de dificile, să se alieze cu dușmanul sau să continue singură căutându-și sora mai mică. Alege să se alieze cu Raffe, acest înger rănit și fără aripi, considerând că este singura ei șansa de a reuși.

« Nu e un secret că suntem aliați doar de conjunctură. Niciunul dintre noi nu se preface că parteneriatul nostru ar fi de durată. Eu îl ajut să ajungă acasă cu aripile sale, el mă ajută să îmi găsesc sora. După aceea voi fi pe cont propriu. Știu asta. Nu am uitat-o nici pentru o clipă.

Dar, după doar două zile când cineva mi-a păzit spatele, gândul de a fi iarăși singură îmi da un sentiment de … pustietate. »

În prima parte a romanului, îi urmărim pe cei doi eroi în drumul lor către San Francisco. Raffe este misterios, cinic, sarcastic. Schimburile de replici între cei doi sunt delicioase, un fel de joc de-a șoarecele cu pisica. Relația lor evoluează, învață reciproc să aibă încredere unul în celălalt, chiar dacă amândoi sunt conștienți că este vorba despre o alianță scurtă și interesată.

În a două parte, ajunși în San Francisco, Penryn începe o adevărată ofensivă împotriva îngerilor, un fel de David contra Goliat, aproape singură împotrivă celor puternici. Nu pierde din vedere obiectivul, acela de a-și salva sora și de a-și reuni familia. Aflăm detalii despre îngeri, puține, dar suficiente încât să ne trezească interesul. Pot să vă spun că sunt cu adevărat curioasă să aflu continuarea aventurilor celor doi eroi pe care totul îi desparte.

« Nu am mai văzut niciodată un înger, nu viu, în orice caz. Desigur, am văzut cu toții filmările în buclă cu Gabriel, Mesagerul Domnului, cel cu aripi aurii, ciuruit de gloanțe și doborât de pe mormanul de moloz care era Ierusalimul. Sau filmările cu îngerii care atacă un elicopter militar și îl azvârle în mulțimea de oameni din Beijing, cu rotorul în față. Sau imaginile acelea tremurate cu oamenii care fug din Parisul cuprins de flăcări, cerul deasupra lor devenind plin de fum și de aripi de îngeri. »

Atmosfera post-apocaliptică creată de autoare este sumbră, brutală, terorizantă și m-a ținut în suspans pe timpul întregii lecturi. Recunosc că spre final nu am putut să las cartea din mână, întrebându-mă …. reușește oare Penryn sau nu, își recăpăta Raffe aripile sau nu.

Personajele secundare sunt numeroase, fiecare aduce informații noi, dar fără să dea totul în vileag. Pe alocuri, mi se părea frustrant, aș fi vrut să știu mai multe despre motivația îngerilor, de ce ne-au atacat, de ce vor să ne distrugă…

Multe întrebări rămân fără răspuns în acest volum, sper că le voi primi în următoarele două, care mă așteaptă cuminţi, pe noptieră.