Nașterea regatului

Cavalerii templieri… un subiect învăluit în mister și legende, cel puțin pentru mine… o pasiune, dacă vreți să o numiți așa, templierii m-au fascinat din adolescență. Am început trilogia Cruciadelor anul trecut, primele două volume (despre care găsiți impresii aici și aici) le-am citit unul după altul, cumva pe nerăsuflate, vroiam să știu ce i se întâmplă lui Arn și Ceciliei. Apoi am zis să fac o pauză… și am făcut, una lungă, prea lungă dacă mă întrebați pe mine.

Când mi-am făcut bagajul pentru mini vacanța de Paști, soțul meu mi-a sugerat să-mi iau câteva cărți cu mine « poate găsești locuri unde să le faci poze » mi-a zis el. L-am ascultat, am luat câteva (bineînțeles că nu atâtea câte aș fi vrut), printre care și « Nașterea regatului », ultimul volum al trilogiei.

M-a inspirat vacanța, am văzut orașele medievale, biserici, castele, fortărețe sau ce a mai rămas din ele. Tot ce am vizitat m-a dus cu gândul la templieri şi la pasiunea mea. Ne-am întors și am început să citesc, rând după rând, capitol după capitol. Am să mă opresc aici, am scris destul despre mine… cred că e cazul să scriu despre carte….

În primul volum l-am urmărit pe Arn din copilărie până în adolescență când se îndrăgostește de Cecilia, amândoi comit ceea ce biserica consideră un păcat mare pentru care sunt obligați să efectueze douăzeci de ani de penitență.  În cel de-al doilea volum îl regăsim pe Arn în Țara Sfântă urcând în ierarhia cavalerilor templieri și pe Cecilia în mânăstire unde își dezvoltă abilitățile negustorești. Cei doi îndrăgostiți așteaptă cu nerăbdare să treacă cei douăzeci de ani și să se regăsească să-și trăiască dragostea unul lângă celălalt. Fiul lor, Magnus este crescut între timp de familia lui Arn, despre părintii săi a auzit numai din povestiri. Tatăl său este pentru el un model demn de urmat și pe care speră să-l cunoască într-o zi.

În ultimul volum, Arn se întoarce acasă cu o avuție considerabilă dobândită de la prietenul său Saladin, un conducător sarazin cu care se luptase în Țara Sfântă. Este însoțit de mai mulți “prizonieri” de toate naționalitățile care trebuie să lucreze pentru el timp de cinci ani pentru a-și recâștiga libertatea.

« Dacă fusese vorba de două minuni sau de una singură, despre asta s-a tot vorbit mult timp după aceea. Nimeni nu știa negreșit dacă în acel moment își revenise Sir Magnus de sus din turn. Dar era limpede că Arn Magnusson, războinicul cunoscut doar din legende la vremea aceea, venise după mulți ani petrecuți în Țara Sfântă. »

În Vastra Göteland domnește pacea, cel puțin deocamdată, norii însă se strâng la orizont, amenințările vin atât din interior cât și din exterior. Arn își regăsește familia și își cunoaște în sfârșit fiul. Începe încet să-și câștige respectul membrilor clanului din care face parte. Experiența câștigată de Arn în Țara Sfântă este vastă și atinge multe domenii : politică, război, comerț. Se folosește de tot ceea ce a trăit și tot ce a învățat pentru a-și consolida poziția cu un singur scop în minte : de a-și îndeplini misiunea pe care consideră că a primit-o de la Fecioara Măria în copilărie când i s-a cruțat viața aceea de a uni clanurile şi de a întemeia un regat, chiar dacă aceasta presupune să-și folosească averea pentru visul său.

Cu ajutorul prizonierilor de război va transforma proprietățile clanului în adevărate fortărețe pentru a se pregăti pentru războiul pe care îl simte inevitabil. În același timp dezvoltă relații comeciale cu regatul Norvegiei și ține sub observație regatul danez de unde simte că vine primejdia.

« Războiul nu mai însemna de mult că două clanuri se luptă pentru onoare sau pentru cine să fie numit rege sau jarl. Era o afacere – cea mai mare afacere din lume.

Oricine conducea această afacere cu bună judecată, argint din belșug și destulă iscusință putea cumpăra victoria dacă venea războiul. Sau, și mai bine, putea cumpăra pacea. Pentru că acela care construia o fortăreață îndeajuns de trainică nu avea să fie atacat niciodată. »

Arn Magnusson a devenit un adevărat războinic, nobil, prudent, înțelept, credincios, dar care este și pregătit să se sacrifice pentru visul său. Cecilia îi devine soție, îl susține în tot ceea ce face și îl ajută cu partea financiară. Relația dedragoste dintre cei doi se reconstruiește, nici unul dintre ei nu mai este adolescentul îndrăgostit și speriat din momentul despărțirii crude la care au fost supuși, anii au trecut și viața i-a schimbat. Povestea lor de dragoste, sentimentele și temerile pe care le au sunt povestite cu multă sensibilitate, finețe și realism de către autor.

Va reuși oare Arn să-și vadă visul îndeplinit? Clanurile vor accepta să fie unite într-un regat puternic? Vă las să descoperiți singuri…

Personajele sunt numeroase, unele cu care ne-am mai întâlnit în primele două volume cum ar fi tatăl lui Arn, Sir Magnus, Birger Brosa, unchiul său, regele Knut sau cealaltă Cecilie, soția lui Knut. Altele sunt personaje noi : fiul celor doi, Magnus și toți tinerii din neam care sunt școliți, antrenați și pregătiți pentru război.

 « -Cel care judecă prea repede se judecă pe sine, îi zise Torgils cu înțeles lui Magnus  pe când se grăbeau să încalece și să-l ajungă din urmă pe Arn.

Magnus era la fel de tulburat de ceea ce vedea acum ca și de prima întâlnire cu tatăl său. Bărbatul care călărea în fața lui nu era același cu cel care-l întâmpinase cu mistria în mână. »

Autorul ne dă multe informații istorice fără să plictisească cititorul. Ritmul este alert, interesul cititorului este menținut de la început până la sfârșit. Vechile obiceiuri populare din aceea epocă sunt țesute printre descrierile rivalităţilor clanului, ale scenelor de luptă și ale momentelor pline de umor.

Este o lectură excelentă și o poveste frumoasă …