Când mă gândesc la o anchetă, primul personaj care îmi vine în minte este, cu siguranță, Sherlock Holmes, dacă continui să mai caut și alte personaje, ajung fără îndoială la Hercule Poirot și Miss Marple. Fiecare dintre ei au o caracteristică specifică care îi face să fie speciali. Inițial, nu mi s-a părut nimic special la Iolanda Cristoloveanu… ea însăși descriindu-se după cum urmează :
« Să mă prezint: numele meu este Iolanda Cristoloveanu și am 32 de ani. Prietenii și familia îmi zic Io (simplu, la obiect și mai « modern » decât prafuitul nume pe care îl târai după mine de când m-am născut, prin acele acte). Locuiesc în Capitală, într-un cartier măricel, încă având locații verzi, parcări, trotuare, toate simultan fără să se suprapună, astfel încât nu ne simțim sufocați de betoane sau suprapopulare. »
Nu părea nimic special cu această tânără, până în momentul descoperirii cadavrului unui bărbat, în scara blocului unde locuiește Iolanda. Acesta va fi identificat drept Nea Petrică, poștașul care aduce pensiile. De aici, Iolanda își descoperă talentul de detectiv pornind pe urmele criminalului și întrecându-l câteodată chiar și pe detectivul Cimlea, responsabilul de anchetă.
Dar cine este Iolanda ? O tânără de 32 de ani, divorțată, cu un copil mic în vârstă de un an, George, are un câine fioros pe nume Taz, este coafeză și pasionată de romane polițiste. Nu are în nici un caz profilul unui detectiv, dar pe de altă parte nici Miss Marple nu este un anchetator obișnuit.
Iolanda pornește pe urmele criminalului ignorând posibilele pericole, vorbește mai întâi cu vecinii ei, apoi cu vecinii din blocul poștașului, încearcă să afle informații de la o prietenă care lucrează în poliție și îl trage de limbă chiar și pe detectivul de caz. Ce dușmani să fi avut Nea Petrică, mai ales că nu părea genul implicat în cine știe ce afaceri necurate ? Cele mai utile informații le află de la vecina care știe tot ce mișcă în bloc și care, întâmplător a auzit o ceartă între Nea Petrică și soția lui despre o anume florăreasă. Să fie oare florăreasa amanta lui Nea Petrică ?
« Cât despre Petre, nimeni nu avea de spus nimic în mod special. Era perceput exact cum mi-l inchipiuam și eu că ar fi în viața de zi cu zi: tăcut, taciturn, serios și distant. Om cu care nu împărțeai o glumă în scara blocului, într-o seară de vară, cel pe care nu îl chemai să te ajute să cureți radiatorul hârbului de Dacie în zilele de weekend. »
Cartea este scrisă la persoana întâi într-un mod amuzant, simplu și familiar. Iolanda povestește cu lux de amănunte toți pașii pe care îi face în anchetă, tot ce-i trece prin cap (acest lucru fiind evidențiat cu un scris în italic). Umor, ironie, sarcasm sunt cuvintele care definesc scriitura autoarei.
« Nimic. Praf și pulbere. Liniște totală. Zero barat. Eram mega frustrată de eșecurile mele, care parcă se țineau lanț ! Cum, frățică, în cărți reușesc alde preot curios să dezlege cine știe ce moarte suspectă sau o babă senilă care vorbește cu pisica ei, să planifice cine știe ce plan grandios ?! Și eu, tânără și deșteaptă, în toată puterea minții mele, să fiu o așa incapabilă, încât să nu reușesc să aflu nimic ?! »
În plus, autoarea mai înserează și mici momente romantice în care acesta tânără mămica ne împărtășește dorințele ei ascunse cu privire la un personaj masculin în special, pe care vă las pe voi să îl ghiciți sau să-l descoperiți citind cartea.
Am citit cartea extrem de repede, într-o zi de weekend, pe șezlong la soare. M-a intrigat Iolanda și motivația ei de a descoperi criminalul contrar sfaturilor tuturor cărora le-a povestit despre ancheta ei. Nu sunt sigură că în viață reală este așa de simplu de obținut informații pe cât ne lasă Iolanda să credem, ar fi probabil prea ușor.
« -La ce naiba îți trebuie ție informațiile astea? Întrebă ea, după ce sorbi o gură de cafea și se calmă, cuprinsă deodată de curiozitate. Nu e că ai vreun beneficiu din asta. Nu ești plătită să afli cine l-a ucis și nici nu erai rudă cu el, deci, clar, nu e doar o modalitate de a te răzbuna pe nedreptatea făcută. Care e motivul pentru care vrei să afli ? Am impresia că te-ai cam lăsat dusă de val în chestiunea asta, continuă ea perorația, când văzu că nu am ce să-i răspund la întrebări (…). »
Cartea face parte din categoria chick lit cu accente de roman polițist și cu o doză de romantism.
Îi mulțumesc Editurii Petale Scrise pentru exemplarul oferit pentru recenzie. Se poate achiziționa aici.
Super recenzie, Nicole! 🙂 Si mie mi-a placut mult romanul! 🙂 Dar acum m-ai intrigat rau cu peisajul din fotografie. Analizez fiecare indiciu ca sa imi dau seama unde a fost facuta. 😎 Ce e chestia aia ca o grenada? 😀 Aspersor? 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poza e facuta in gradina 🤪, iar chestia de care zici este o sfirleaza pe care au infipt-o copiii in flori🙂. Iti multumesc Marius!
ApreciazăApreciază
Foarte mult imi palce recenzia, o lectura amuzanta imi e mereu pe plac.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iti multumesc Ana 🙂 ! Este chiar amuzanta si se citeste repede 🙂 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Felicitări pentru recenzie! Că vrei, că nu vrei, Iolanda te face să râzi. Și cum zici, e o lectură bună pentru relaxare!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iti multumesc mult Alina 😘! Imi pare bine ca ti-a placut recenzia. Iolanda este intr-adevar foarte amuzanta
ApreciazăApreciază
Este cumva în stilul lui Vlad Mușatescu, cu al său Conan Doi? Îmi place Io, așa cum este descrisă. Felicitări!
ApreciazăApreciază
Seamana stilul intr-adevar, familiar, ironic si cu umor. Iti multumesc pentru apreciere si vizita!
ApreciazăApreciază