Locaşul Adevărului

Sfârșitul de an se apropie cu pași repezi, îmi propusesem să închei toate seriile începute anul acesta. Ei bine, nu am reușit. Însă, am terminat de citit ultimul volum din tetralogia “Piatra luminii” scrisă de Christian Jacq (despe care am mai scris aici, aici și aici). Am fost cufundată într-o lume antică, pasionantă, plină de magie a Egiptului faraonilor.

În acest volum, acțiunea se accelerează. După moartea lui Nefer cel Tăcut, toți artizanii din satul secret sunt în doliu. Niciunul dintre ei, mai puțin trădătorul, nu înțelege de ce a fost ucis Nefer. Clara, soția acestuia și femeia înțeleaptă a Locașului și-a pierdut rațiunea de a trăi.

« În Locașul Adevărului, satul secret al artizanilor, a căror datorie era să sape și să decoreze mormintele din Valea Regilor, domnea spaima. De la asasinarea maestrului de operă, Nefer cel Tăcut, bărbați, femei, copii și chiar animalele domestice cum erau câinele Negrutu sau Orătania Nesuferită, gâsca protectoare, toți se gândeau ce se va întâmpla la apusul soarelui. »

Totul este sumbru și deprimant, dar acest lucru nu înseamnă că artizanii au timpul necesar de a răsufla, Mehy, generalul din Teba și inamicul din umbră a Locașului, este mai hotărât că oricând să afle secretele și să obțină Piatra luminii. Împreună cu soția sa psihopată, Serketa, pun la cale tot felul de strategii pentru a distruge o dată pentru totdeauna satul artizanilor.

« Reușind să-și stăpânească furia, Mehy se urcă în car fără să fi pus întrebarea cea mai importantă : cine este succesorul lui Nefer cel Tăcut, dacă nu Paneb cel Zelos ? Numai colosul ar putea salva confreria din haosul în care se afla. Trădătorul îi va confirma bănuielile în scurtă vreme; Serketa avusese dreptate să urzească un plan pentru a scăpa de acest încurcă-lume.  »

Artizanii sunt protejați de către zei, de fiecare dată reușesc în ultimul moment să scape de acuzațiile care li se aduc, cu ajutorul Clarei, a lui Paneb și a lui Kenhir, se face întotdeauna lumină.

Lațul se strânge în jurul trădătorului, însă, autorul ne va lasă în suspans până la sfârșit, vom afla numele acestuia abia în ultimile pagini.

Pe lângă intriga principală, în acest volum lupta pentru putere se accentuează. Bătălia politică începe înainte de moartea faraonului Siptah, un tânăr cărturar, în spatele căruia se află de fapt regina Tausert. Adversarul acesteia este un general influent, susținut de nobilime, pe nume Seth-Nakht. Oare cine va conduce Egiptul ? Tausert sau Seth-Nakht ? Sau poate din lupta celor doi un al treilea va câștiga ?

« Cât timp va mai putea Bay să ascundă adevărul ? Seth-Nakht era inteligent și, dacă ar fi dorit-o cu adevărat, ar fi reușit să afle tot adevărul. Pe de altă parte, cancelarul hotărî să nu mintă.

-Nu, este grav bolnav. I se acordă îngrijiri în fiecare zi, dar șansele de supraviețuire sunt mici.

Seth-Nakht își așeza palmele pe brațele scaunului.

-Mă surprindeți, cancelare ! Nu mă așteptam la atâta sinceritate din partea dumneavoastră. Cu alte cuvinte, adevăratul faraon este regina Tausert ? »

Acest volum nu se abate de la stilul ușor și clar al autorului. Scriitura este cursivă, acțiunea ușor de urmărit. Fiecare volum continuă exact de unde ne-a lăsat precedentul. Jacq are grijă, de fiecare dată, să ne facă un mic rezumat pentru a ne aminti ce s-a întâmplat, ceea ce ajută dacă nu citiți cărțile unele după altele.

Mi-a plăcut seria, este o adevărată incursiune într-o lume fascinantă, dispărută. Obiceiurile și ritualurile sunt descrise în detaliu, cititorul se simte imediat atras în atmosfera acelei epoci. L-am îndrăgit pe Paneb încă din primul volum, ceea ce nu înseamnă că nu au fost și alți protagoniști de care mi-a plăcut (Clara, Nefer sau Kenhir). Pe Mehy și Serketa și toți complicii lor i-am detestat din momentul în care am înțeles ce intenții au.

Dacă am scoate povestea din context, am găsi ingredientele unei acțiuni de succes : binele împotriva râului, cei puternici împotriva celor slăbi, bogății împotriva celor săraci. Pe de altă parte, ceea ce aduce acesta serie în plus față de altele, este reconstrucția în mintea cititorului a unei epoci de mult uitate.