Misterele Londrei – Marea familie #3

Posted by

Aseară am început să scriu despre acest al treilea roman din seria Misterele Londrei, am șters, am scris, iarăși am șters și iarăși am scris. Tot nu reușeam să vă spun suficient de mult încât să vă trezesc interesul, dar suficient de puțin încât să nu vă stric plăcerea de a citi. Dacă am reușit să le îmbin pe cele două, o să-mi spuneți voi.

Acțiunea din primele două volume continuă  cu detalii despre organizația secretă numită Marea Familie. Autorul ne va trimite în trecut prin intermediul unuia dintre protagoniști pentru a înțege cine sunt de fapt membrii organizației și care sunt obiectivele lor. 

« Ajuns acolo, ciocăni nervos la ușa unei vaste clădiri, ușă care se deschise numaidecât. În spatele acesteia, se aflau doi oameni aparent neînarmați, dar al căror aspect era destul de grăitor în privința faptului că, odată ușa deschisă, mai rămânea o barieră de trecut.

-Pe cine căutați, domnule ? întrebă unul dintre ei.

-Consiliul Familiei – răspunse Bembo.

-Cine sunteți ?

-Un Lord al Nopții. »

Avem parte în continuare de revelații, de răsturnări de situație, de secrete și de surprize. Dacă până acum  complotul părea că se limitează geografic la Anglia, acesta va lua o dimensiune internațională. Marchizul Rio-Santo a fost implicat politic în trecut în mai multe țări înainte de a se stabili la Londra. Are un scop misterios, dar precis și bine definit, pe care însă doar îl întrezărim spre sfârșitul acestei părți.

« Între mine și țelul meu au existat atâtea obstacole imposibil de trecut. Oh, am greşit… și, odată ce m-am abătut din calea cea dreaptă, m-am lăsat pradă pasiunilor mele nesăbuite… După o muncă uriașă, m-am odihnit în orgii uriaşe… Nu îndrăznesc să privesc înapoi la viața mea… Ca să rămân puternic, trebuie să-mi îndrept mereu privirea înainte… trebuie ca, fugind de trecutul meu, să mă refugiez în viitor… trebuie să merg mai departe… Și iată, mă opresc, Doamne, și iată un om punându-mi-se de-a curmezișul!»

Organizația pe care o conduce nu pare că ar ști care este acest obiectiv personal al marchizului. Membrii săi fac parte din toate păturile sociale, de la lorzi, medici, bancheri până la hoți de buzunare şi prostituate. Banii și puterea sunt ceea ce-i motivează și nu se dau în lături de la nimic pentru a le obține.

« Dar sercretul lui ?! continuă iar Moore, a cărui privire strălucea de o dorință aprigă. Dacă moare, cine-mi va dezvălui secretul lui ?!… Omul asta nu urmărește ceea ce urmărim și noi… el țintește mai sus… atât de sus, încât închipuirea mea nici nu poate visa ce încearcă el să obțină. Și totuși va obține, căci nu există obstacol să-i poată stă în cale. »

Rio-Santo este foarte inteligent, ia în calcul toate scenariile posibile, își adaptează planul în funcție de cum evoluează lucrurile. Îl găsește pe Angus Mac-Farlane, tatăl fetelor răpite în primul volum, rănit și îl îngrijește cu ajutorul doctorului Moore. Acesta din urmă îl urăște pe Rio-Santo, este invidios pe succesul său și își dorește să-i ia locul la conducerea organizației.

Marchizul însă îl desconspiră fără a-l îndepărta din Marea Familie având în continuare nevoie de el. Are un moment de slăbiciune datorat unei epuizări fizice și psihice, care durează puțin dând însă posibilitatea doctorului Moore și altor membrii să încerce să-l înlăture pe marchiz, fără succes.

« Doctorul tresări violent la sunetul acestei voci. Își ridică privirea ațintită asupra lanțetei, pătruns de-o adevărată spaimă. Rio-Santo vorbea, Rio-Santo era din nou omul redutabil în față căruia totul se înclină. Moore fărâmase cu mâna lui lanțul care ferecase graiul acestui om, a cărui neputință o urmărise cu dispreț. »

Personajele sunt numeroase, fiecare protagonist are un rol precis în acțiunea complicată descrisă de către autor. Acest volum mi-a dat impresia unui joc de șah, pionii și-au luat locul pe tablă de joc pentru lovitura finală care va veni în ultima parte a seriei. Unele aspecte din primele două volume (despre care am scris aici și aici) se clarifică, altele devin și mai misterioase.

Autorul are un dar de a captiva cititorul, odată ce am început să citesc nu am mai putut să mă opresc până nu am terminat cartea. Îmi spuneam în gând că mai citesc încă un capitol și mă culc, ceea ce nu s-a întâmplat. Voi încheia prin a vă spune că urmează în curând şi recenzia ultimului volum.

9 comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s