Este o poveste fantasy clasică. În centrul acesteia se află un continent numit Enkidiev, împărţit în mai multe regate fiecare cu caracteristicile şi cu regele ei. Pacea acestuia este ameninţată de un duşman vechi, foarte puternic venit dinspre mare, Împăratul Negru a mai atacat cu sute de ani în urmă, fiind respins cu greu la aceea vreme de către Ordinul Cavalerilor de Smarald.
Smarald Întâiul, monarhul Regatului de Smarald şi unul dintre cei mai înţelepţi regi din continent, decide reînfiinţarea Ordinului Cavalerilor de Smarald presimţind pericolul. Primii şapte copii, aleşi pentru potenţialul lor magic au fost instruiţi de către magicianul de la curte pe nume Elund. Şase băieţii şi o fată şapte tineri speciali devin primii cavaleri ai Ordinului şi vor fi conduşi de Wellan de Smarald.
Regina Fan de Shola vine în vizită în regatul de Smarald şi o lasă pe fiica sa Kira, o fetiţă de doi ani foarte specială, să participe la instruire pentru a deveni Cavaler de Smarald susţinând că va juca un rol foarte important în viitor. Misterul din jurul Kirei se clarifică în acest prim volum fără însă să divulge cum anume va ajuta la salvarea omenirii din Enkidiev.
În timpul primei lor misiuni, cei Şapte Cavaleri ajung în ţinutul Shola unde totul este devastat, toţi locuitorii ucişi incluzând familia regală. Pericolul prezis de către steaua de foc căzută din cer venise mai repede decât şi-ar fi imaginat. Cavalerii se vor despărţi pentru a anunţa toţi locuitorii de războiul iminent care urmează să izbucnească.
« Din negura vremurilor, puţine stele de foc traversaseră cerul continentului. Ultima dată fusese atunci când regele Draka atacase Regatul de Smarald, iar înainte de asta, când un duşman venit dinspre mare aproape că decimase populaţia coastei de vest. Părea imposibil ca o altă catastrofă să se fi produs undeva spre miazănoapte, căci aceea era direcţia în care se-ndrepta blestemata stea de foc. »
Vor realiza în această călătorie importanţa lor în apărarea continentului, apărare care pare în stilul lui David şi Goliat, cel puţin conform informaţiilor strânse din diversele discuţii avute cu popoarele întâlnite. Vor descoperi frumuseţea şi particularitatea fiecărei regiuni şi a fiecărui popor. Cei şapte Cavaleri veniţi din toate colţurile continentului simbolizează unitatea tuturor regatelor în faţa ameninţării.
« Admirând frumuseţea peisajului din Regatul Perlei, Santo înţelese că toţi Cavalerii trebuiau să protejeze, oricât i-ar costa, acest continent împotriva invaziei oamenilor-insectă. »
Wellan de Smarald este în centrul acestui prim volum, descris ca fiind un tânăr atrăgător, un foarte talentat magician, puternic în lupta, pare că are numai calităţi. Şi totuşi, autoarea Anne Robillard ni-l va arăta şi vulnerabil suferind după Regina Fan de Shola de care se îndrăgosteşte la prima vedere, coleric şi răzbunător. Nu pot să spun că Wellan mi-a plăcut extrem de mult, dar mă aştept să evolueze în următorul volum.
« Dar Wellan avea şi o latură serioasă, câteodată de-a dreptul sumbră. Nimic nu-l făcea să radă, nici măcar glumele lui Bergeau. (…) desigur, Wellan era taciturn, dar Cavalerii de Smarald nu şi-ar fi putut găsi un şef mai bun. »
Scriitura este uşoară şi simplă (prea simplă pentru gustul meu), pe de altă parte se citeşte repede. La fel şi intriga nu este nici originală, nici deosebită. Autoarea amestecă multe tipuri de personaje, vom regăsi şi zane, şi elfi, şi oameni-insectă, şi dragoni, şi magicieni, şi vrăjitori, (sunt sigură că am mai uitat din ele) ceea ce mi-a dat o senzaţie de imaturitate. În aceiaşi notă şi numele regatelor sunt oarecum copilăreşti : Regatul de Smarald, Regatul Perlei, Regatul de Cristal, etc.
Finalul volumului întâi ne lasă în suspans, cu un război aproape început. Mi-am propus să citesc şi cel de-al doilea volum, nu pentru că m-ar fi impresionat acesta, ci pentru că sunt curioasă să aflu cine va câstiga confruntarea disproporţionată şi mai ales cum.
« Spunând acestea, Wellan se-ntoarse brusc cu spatele, sub privirile neliniştite ale fraţilor lui de arme. Luptele din noaptea această nu fuseseră decât un preludiu… Dar, oare, preludiul a ce ?… »
2 comentarii