Fără un sfanț prin Paris și prin Londra

Posted by

Titlu cărții dă o indicație precisă asupra conținutului. Romanul vorbește despre o perioadă sumbră din viața lui George Orwell, perioadă în care și-a autoimpus să fie sărac și să trăiască în condiții precare.
Aflăm că sărăcia, minciunea și rușinea merg mână în mână, foamea este un prieten fidel. Lipsa banilor îl împing pe autor să-și caute de lucru, trece prin diferite situații și experiențe de la restaurante de lux până la o societate rusă comunistă.
Cartea este scrisă la persoana întâi, tonul oscilează de la veselie și speranța până la disperare și despresie.
Atmosfera acelei perioade din viața lui este descrisă cu lux de amănunte. În timp ce citeam, aproape că puteam să simt mirosul descris și să aud limbajul pestriț și tonul personajelor.
Romanul descrie partea nevăzută a sărăciei, care contrastează cu ceea ce credem noi că se întâmplă de fapt. Cartea este presărată cu povestiri ale personajelor pe care le întâlnește în acea perioadă, povestiri amuzante care sunt un fel de “condimente” ale cărții.
Pe tot parcursul lecturii, am simțit o anumită detașare a autorului în modul de relatare ,un cinism al descrierilor, o analiză pragmatică a vieții acestei pături sociale.
Cartea trezește multe sentimente în cel care o citește, o să vă las pe voi să le descoperiți.
In loc de concluzie: “Și totuși, pot spune că am învățat câteva lucruri din perioadă mea de sărăcie lucie. N-am să mai cred niciodată că toți vagabonzii sunt niște ticăloși bețivi, și nici să mă aștept că un cerșetor să-mi fie recunoscător atunci când îi dau un penny, (…)”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s