Citate de autori preferaţi – George Orwell

Publicat de

Astăzi aș vrea să vă propun ceva diferit. Am intenția să alternez postările cu Citate care mi-au plăcut cu citatele din cărţile unui anumit autor.

Postarea de astăzi îi este dedicată lui George Orwell. De ce tocmai lui ? Pentru că, în acest moment, citesc „O gura de aer” scrisă de autor.  

George ORWELL este unul dintre autorii mei preferați. O scurta prezentare a autorului luată de pe Wikipedia:

George Orwell (pseudonimul literar și jurnalistic al lui Eric Arthur Blair) (n. 25 iunie 1903, Motihari, statul Bihar, India Britanică — d. 21 ianuarie 1950, Londra, Regatul Unit) a fost un romancier, eseist, nuvelist, critic literar și jurnalist britanic, comentator al radio BBC, editorialist și reporter.

El a luptat ca voluntar în Războiul Civil din Spania de partea comuniștilor.

A scris romane, eseuri și critică literară.

Prima întâlnire a fost cu “Ferma animalelor” pe care am citit-o în adolescență, atunci nu i-am înțeles toate dedesupturile, am recitit-o ulterior cu alți ochi și altă experiență de viață si lucrurile au fost mult mai « clare ». Următorul roman a fost “1984”, probabil romanul meu preferat scris de autor (pe care tot îmi propun să-l recitesc în curând). Fraza de final o știu și acum pe dinafară.

A trecut ceva vreme până când, la un târg de cărți am descoperit și alte romane mai puțin cunoscute de mine ale lui Orwell : « Fără un sfanț prin Paris și Londra » (despre care am scris aici – una dintre primele mele recenzii), « O gură de aer » (în curs de citire, în curând veţi regăsi recenzia pe blog) și « Cărți sau țigări» (o cărticică cu eseuri și texte publicistice). 

Fără un sfanț prin Paris și prin Londra

« Mizeria e la ea acasă în hoteluri și restaurante, fiindcă mâncarea sănătoasă e sacrificată aici de dragul punctualității și al eleganței. Angajatul de la hotel e prea ocupat să aducă mîncarea ca să-și mai amintească faptul că ea urmează să fie mâncată. Pentru el, o masă e o simplă « commande », așa cum un om care moare de cancer e pentru medic « un caz ». De pildă, un client comandă o felie de pâine prăjită. Cineva, care lucrează contra cronometru într-o pivniță aflată undeva în adâncuri, trebuie să o pregătească. Cum ar putea el să se oprească și să-și spună: «Felia asta de pâine urmează să fie mâncată – trebuie să o fac comestibilă ? ». Tot ce știe el e că trebuie să arate bine și e musai să fie gata în trei minute. Câteva picături mari de sudoare cad de pe fruntea lui pe felia de pâine. De ce să-și facă griji ? În curând, felia cade pe rumegușul jegos de pe jos. De ce să se obosească să facă alta ?»

« Și totuși, pot spune că am învățat câteva lucruri în perioada mea de sărăcie lucie. N-am să mai cred niciodată că toți vagabonzii sunt niște ticăloși bețivi, și nici n-am să mă aștept ca un cerșetor să-mi fie recunoscător atunci când îi dau un penny, și nici n-am să fiu mirat că bărbații care n-au de lucru n-au nici un pic de energie, și nici n-am să mă înscriu în Armata Salvării. N-am să-mi amanetez hainele, n-am să refuz un fluturaș cu reclame și n-am să mai savurez o masă la un restaurant de lux. E un început.»

O gură de aer

« Moștenise o afacere veche, muncise întotdeauna din greu, făcuse un comerț onest și oferise produse bune, iar situația avea să se îmbunătățească în curând. Adevărul este că puțini negustori de pe vremea aceea au ajuns de fapt la azil. Cu puțin noroc mureai având încă vreo câteva lire. Era o cursă între moarte și faliment și, slavă Domnului moartea a ajuns prima la tata, la fel și la mama.»

 « În orice caz, acel an de citit romane a fost singura educație adevărată, luată din cărți, pe care am avut-o vreodată. Mi-a schimbat cumva mintea. M-a făcut să am atitudine, o atitudine interogativă pe care probabil că n-aș fi avut-o dacă aș fi trecut prin viață normal și rațional. Dar – mă întreb dacă puteți înțelege asta-, ceea ce m-a schimbat cu adevărat, ceea ce a produs cu adevărat impresie asupra mea nu au fost atât cărțile pe care le citeam, ci viața putredă și lipsită de sens pe care o duceam.»

 1984

 « E singur. Trecutul e mort, viitorul nu și-l poate imagina. Ce siguranţă are el că fie și un singur om care trăieşte în momentul de faţă este de partea lui? Și cine i-ar putea oferi lui vreo garanție că stăpanirea Partidului nu va dura la infinit? În loc de răspuns, vede în fața ochilor cele trei lozinci scrise pe fațada albă ca zăpada a Ministerului Adevărului: 

RĂZBOIUL ESTE PACE 

LIBERTATEA ESTE SCLAVIE 

IGNORANȚA ESTE PUTERE »

« Partidul afirmă că Oceania nu a fost niciodată în alianţă cu Eurasia. Iată, însă, că el, Winston Smith, știe că Oceania a fost în alianţă cu Eurasia nu mai departe decât cu patru ani în urmă. Dar de unde știe el treaba asta? Numai din propria lui constiinţă care, oricum, mai are puțin și urmează să fie anihilată. Dacă toți ceilalți acceptă minciuna pe care Partidul le-o impune, dacă toate documentele povestesc aceeași gogoriţă, atunci minciuna se transferă în istorie și devine adevăr. „Cine controlează trecutul”, zice o lozincă a Partidului, „controlează viitorul; cine controlează prezentul controlează trecutul.” Și totuși, trecutul, deși prin însăşi natura lui supus modificărilor, nu a fost niciodată modificat. Orice este adevărat în clipa de faţă a fost și va fi întotdeauna adevărat. E foarte simplu. Nu-ți trebuie decât o nesfârșită serie de victorii asupra propriei tale memorii rebele. »

Acestea fiind zise, închei prin a vă mai spune ca următoarea postare cu Citate îi va fi dedicată lui Carlos Ruiz Zafon, un alt autor preferat de-al meu. 

8 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s