Extraordinarele aventuri ale lui Arsène Lupin

Fiind motivată de vizionarea serialului “Lupin, în umbra lui Arsène” de pe Netflix, am citit prima carte din seria scrisă de Maurice Leblanc dedicată hoțului gentilom. Acest prim roman conține o succesiune de nouă povestiri care ne permit să-l cunoaștem pe Lupin în diverse ipostaze și să-i descoperim multiplele talente intrând astfel în atmosferă epocii hoțului gentilom. 

În fiecare istorisire, autorul se « joacă » cu punctele de vedere, cu situațiile, cu personajele, aducându-l în prim plan, pe Arsène Lupin, într-o ipostază inedită. Eroul nostru apare intr-un loc și în același timp în altă parte, deține un talent înnăscut de a fi altcineva, de a se transforma, de a dispărea. Este un personaj fermecător, elegant, ingenios, cu un simț al dreptății dezvoltat, care poate păcăli pe oricine, inclusiv pe vestitul comisar de poliţie Ganimard. 

« Ajutoarele își reveneau treptat în simțiri cu aerul uimit al oamenilor care ies dintr-un somn hipnotic. Au deschis ochii și au privit împrejur cu mirare. Ganimard le-a pus întrebări dar nu-și aminteau nimic.

-Dar trebuie să fi văzut pe cineva.

-Nu.

-Nu vă amintiți.

-Nu,nu.

-Ați băut ceva ?

Au stat să se gândească un moment, apoi unul dintre ei a răspuns :

-Da, eu am băut un pic de apă.

-Din carafa aceea ?

-Da.

-La fel și eu, a declarat celălalt.

Ganimard a mirosit-o și a gustat-o. Nu avea vreun gust anume și nu mirosea.

-Haideți, a spus el, pierdem timpul aici. Nu poți să rezolvi o problemă creată de Arsène Lupin în cinci minute. Dar, pe Dumnezeu ! jur că-l voi prinde din nou ! »

Lui Arsène îi place « să se joace » cu interlocutorii, cu situațiile, cu victimile, cu poliţia… Este un haiduc al începutului de secol XX. Ne încânta cu planurile cele mai improbabile de evadare din închisoare, de jefuire prin folosirea de pasaje secrete necunoscute de către gazde sau de conducerea unei echipe de spărgători. Îi jefuiește pe aristocrații bogați cu multă ușurință și ingeniozitate, este înzestrat cu calm și cu eleganță, reușește să scape de aproape fiecare dată. În același timp, îi ajută pe polițiști să prindă răufăcătorii periculoși. Această ambivalenţă de răufăcător și în același timp de haiduc, îl face și mai plăcut pentru cititor.  

« Arsène Lupin, bărbatul excentric care operează numai în castele și saloane și care, într-o noapte, a intrat în reședința Baronului Schormann, dar a ieșit cu mână goală, lăsându-și totuși cartea de vizită pe care mâzgălise cuvintele: “ Arsène Lupin, hoțul – domn, se va întoarce când mobila va fi originală”. Arsène Lupin, omul cu o mie de deghizări : pe rând șofer, detectiv, editor, doctor rus, toreador spaniol, negustor ambulant, tânăr robust, sau bătrân slăbit..»

Autorul creează un bandit simpatic, inteligent, îndrăzneț, pe care nu avem nici un fel de problemă să-l îndrăgim. Lupin este înconjurat de mister, toată lumea a auzit de el, dar nimeni nu-l poate descrie, nimeni nu poate spune cu certitudine cum arată. Comisarul Ganimard este cel care reușește să-l prindă și să-l bage în închisoare, dar pentru foarte puțin timp, Arsène reușind să-i scape printre degete, bătându-și joc din nou de poliție.

Mai mult decât atât, în ultima povestire, vestitul detectiv englez Sherlock Holmes este chemat pentru rezolvarea unui caz în care hoțul nostru era implicat. Balanța înclină în favoarea lui Lupin și de această dată, reușind să-l păcălească până și pe faimosul Holmes, îi fură ceasul fără ca acesta din urmă să-și dea seama. Sherlock îl subestimase inițial, n-o va mai face data viitoare. Lupin este cel puțin la fel de ironic și elegant ca și rivalul său britanic. Descoperim un duo improbabil, o întâlnire surprinzătoare între umorul subtil britanic și eleganța franceză.

«-Ah! Este ceasul dumneavostră! Arsène Lupin vă înapoiază ceasul! Dar, ca să vi-l returneze, înseamnă că vi l-a luat. Aha ! Înțeleg. V-a luat ceasul! Asta-i bună! Ceasul lui Sherlock Holmes a fost furat de Arsene Lupin! Mon Dieu ! Este amuzant ! Chiar aşa… Vă rog să mă scuzaţi… nu mă pot abține. »   

Stilul autorului este alert, cursiv, echilibrat, plin de farmec cu un iz de modă veche. Scriitura este simplă, fără figuri de stil, frumusețea rezidă în poveste și în umorul descrierilor. Fiecare dintre cele nouă nuvele are farmecul ei, fiecare ne face să vedem o altă fațetă atât a epocii cât și a lui Lupin. Cele nouă aventuri nu sunt cronologice, ceea ce nu înseamnă însă că nu sunt coerente, ba chiar dimpotrivă. 

În acest roman, să-i zicem polițist, obiectivul principal nu este indentificarea hoțului, pe acesta îl cunoaștem de la început, ci mai degrabă încercările poliției de a-l prinde de cele mai multe ori fără succes şi descoperirea personajului Arsene Lupin. În concluzie, este o carte atipică plină de răsturnări de situație, cu o doză de aventură, de neașteptat, cu un ritm alert care poate „vrăji” cititorii de toate vârstele. Mi-a plăcut, m-am distrat la fiecare nouă aventură, cu siguranţă voi continua lectura şi celorlaltor părţi din seria dedicată hoţului gentilom.