Cafeneaua micilor miracole

Publicat de

Ați avut vreodată sentimentul acela că ați ales exact cartea de care aveați nevoie în acel moment? Așa mi s-a întâmplat mie cu acest mic și drăguț roman intitulat „Cafeneaua micilor miracole”. O poveste romantică, condimentată pe ici pe colo cu mici accente de comedie de situație și de limbaj, mici încurcături care duc în final la un happy end.

La începutul romanului, facem cunoștință cu Eleonore Delacourt, pe scurt Nelly, o tânără studentă la filozofie îndrăgostită de profesorul ei care o îndruma pentru teza de doctorat şi a cărui asistenta este. Nu îndrăznește să-i declare sentimentele, așteptând timidă un moment oportun. Acel moment pare să apară când profesorul o invită să participe împreună la o conferința peste ocean. Nelly se vede nevoită să refuze neputând să treacă peste fobia de a zbura cu avionul, declanșată de o traumă din copilărie. Autorul nu o descrie fizic pe Nelly, așa că am vizualizat-o ca fiind o fată tânără cu părul prins, cu ochelari și cu haine care nu o pun deloc în valoare.

« -Știu foarte multe despre sentimente, răspunse ea calm. Oricum, ale tale au fost tot timpul complet unilaterale. Acest Beauchamps nu are nici cea mai mică idee despre sentimentele tale minunate, e clar. Jeanne își deschise larg brațele. Și cum să știe din moment ce nu i-ai spus nimic ? De cât timp îl cunoști pe Beauchamps ? Un an ? Doi ani ? Te rog, Nelly ! Lucrurile care trebuie să se întâmple se și întâmplă. Practic, ai știut în tot acest timp că nu se va întâmplă nimic. Dar, desigur, întotdeauna e mai simplu să-ți faci iluzii decât să privești realitatea în față. »

Nelly este o romantică incurabilă, vede semnele destinului la tot pasul și se încrede în ele. În absența profesorului, ia decizia de a-i împărtăși sentimentele ei, însă așa cum se întâmplă deseori în aceste povești romantice, „viaţa bate filmul”, la întoarcerea din călătorie profesorul îi comunică lui Nelly decizia de a se căsători cu o altă studentă care-l însoțise peste Atlantic.

« Partea bună, dacă e să crezi în semne, e că îți pot arăta o direcție pe năucitoarea hartă a vieții. Partea proastă a semnelor e că, atunci când nu ești în stare să o apuci în direcția arătată, rămâi, ca și mai înainte, cu propriile neajunsuri. »

Distrusă de veste, Nelly ia hotărârea de a pleca într-o călătorie la Veneția în urmă descoperirii unei cărți aparținând bunicii ei preferate. Cartea conține o dedicație misterioasă: „Amor Vincit Omnia » (dragostea învinge mereu). Această inscripție se află și pe un inel moștenit tot de la bunica ei. Intrigată fiind de aceste semne pe care le vede la tot pasul, Nelly își lichidează contul din bancă și pleacă într-o dimineață rece de ianuarie pentru o lună de zile într-unul dintre cele mai romantice orașe. Impulsivitatea nu îi este caracteristică, înainte de acest moment Nelly era genul care făcea lucrurile într-un mod calculat, planificat, gândit. A avut nevoie de acest mic imbold pentru a prinde curajul de care avea nevoie pentru a-și trăi viața.

Își promite solemn că nu va ceda primului italian pe care-l întâlnește… însă întâmplarea face să cadă din greșeală în brațele lui Valentino, un bărbat frumos, care arăta orașului unui grup de turiști. Povestea ar fi rămas probabil aici, dacă dintr-o întâmplare, lui Nelly nu i-ar fi căzut geanta mare și roșie în care avea toate economiile ei, într-o gondolă care trecea fix în acel moment pe sub pod. Mai mult nu am să vă spun despre ce urmează să se întâmple, pentru că v-aș strica plăcerea de a citi romanul.

Chiar dacă povestea este câteodată cusută cu ață albă și puțin exagerată, acest lucru nu o împiedică să fie o lectură plăcută. Cartea se citește ușor, scriitura este cursivă, paginile se întorc una după cealalată din dorinţa de a afla ce se întâmplă mai departe. Autorul ne introduce în atmosfera  Veneției pe timp de iarnă, atunci când oraşul nu este sufocat de turiști. Descrierile sunt numeroase, vizuale, inducând cititorului curiozitatea și dorința de a vizita și de a merge pe urmele lui Nelly.

Trebuie să vă zic și câteva cuvinte despre titlu, care este extrem de bine ales, dar îi veți înțelege semnificația abia spre sfârșitul romanului când lucrurile se clarifică și coincidențele și neînțelegerile se lămuresc.

« În orice comedie bună, există un moment în care toate personajele care se întâlnesc percep situația în mod diferit, în funcție de ce cunoaște fiecare. O astfel de întâlnire are loc la o petrecere, la o secție de poliție, în liftul unui hotel sau pe terasa unui mic restaurant. Întâmplarea joacă un rol important în acest sens. Toată lumea știe (sau crede că știe) altceva și trage concluzii, care sunt în mare parte greșite sau puțin dincolo de realitate.

Și, de regulă, există o persoană care se află în centrul acestei confuzii babiloniene și ar putea explica totul. Dar așa cum se întâmplă – fiecare are câteva lucruri în viață de care se jenează și asupra cărora preferă să păstreze tăcerea, și de aceea, această persoană nu spune mereu întregul adevăr sau chiar recurge la o mică minciună, dacă e nevoie. »

Pe lângă acestea, povestea mi-a transmis o stare pozitivă, plină de emoție cu toate că romanele romantice nu sunt în topul preferinţelor mele. Este o carte ideală pentru vacanță, pentru momentele încărcate atunci când avem nevoie să ne deconectăm și să savurăm o comedioară romantică cu accente de mister.

Mulțumesc Editurii Paralela 45 pentru acest moment de lectură extrem de plăcut şi potrivit pentru această perioadă. Cartea o puteți achiziționa aici.

8 comentarii

Lasă un răspuns la anasylvi Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s