Jumătate de lume

Vă povesteam zilele trecute despre primul volum din trilogia “Marea sfărâmată” (despre care am scris aici) motiv pentru care am început cu mare nerăbdare lectura celui de-al doilea. Abia așteptam să văd ce se mai întâmplă cu Yarvi și prietenii lui. Mare mi-a fost mirarea să constat că Yarvi devine un personaj secundar, un fel de păpușar care pune piesele pe tabla de șah, pregătindu-le să intervină atunci când consideră el că este cazul.

Autorul introduce alte două personaje pe care le plasează în centrul acțiunii : Hild, căreia i se zice pe bună dreptate Thorn (spin) și Brand. Doi adolescenți foarte diferiți unul de celălalt, amândoi însă sunt mânaţi de aceiași dorință : să devină războinici. Brand este un tânăr foarte sărac, care se ocupă de sora sa mai mică dorind să-i ofere un trai de viață mai bun. Își dorește să devină războinic pentru că își imaginează că acest lucru îl va ajuta să devină bogat. Pe măsură ce acțiunea înaintează, Brand realizează că nu este chiar cum și-a imaginat, că realitatea este total diferită de cântecele cu războinici pe care le-a ascultat când era mic.

« Brand rămase acolo singur pentru mult timp, nemișcat. Singur, în zalele de împrumut, cu pescărușii țipând deasupra întinderii de nisip, pustie acum, văzând numai urmele lăsate de cizmele oamenilor pe care îi crezuse frații săi. Singur, în timp ce ultima corabie se îndepărtase de țărm și ajunsese departe, pe mare, ducând cu ea și speranța lui Brand. »

Thorn este imagina clasică a adolescentei rebele, care face totul pe dos decât se așteaptă ceilalți de la ea. Este încăpățânată, fără frică, o luptătoare în adevăratul sens al cuvântului, autorul va spune în mai multe rânduri că a fost « atinsă de Mama Război ». Este o tânără într-o lume de bărbați, în care încearcă să-și câștige respectul, va afla pe propria piele că acest lucru nu este așa de ușor. Cei doi adolescenți se completează reciproc mult mai mult decât ne imaginăm noi inițial. Se antrenează împreună în careu și așteaptă momentul în care vor da proba care-i va consacra drept luptători în armata Gettlandului.

« Tatăl lui Thorne îi spunea mereu că momentul în care te vei opri va fi momentul în care vei muri, iar ea își trăise viața fiindu-i bine, dar și rău, de cele mai multe ori ascultând de acel sfat. Așa că strânse din dinți și scoase un mârâit războinic – expresia ei favorită, la urma urmei – și se repezi la Brand mai hotărâtă ca oricând. »

La examenul final însă, Thorn va ucide fără să vrea pe unul dintre adversarii săi într-o luptă inegală și nedreaptă, trei contra unul. Thorn va fi acuzată de crimă și condamnată să fie omorâtă cu pietre. Va fi salvată de Yarvi în ultimul moment, acesta are un cu totul alt plan pentru ea.  Toți trei vor pleca într-o călătorie pe Marea Sfărâmată în căutare de aliați, într-un război care nu a început încă, dar care se simte în aer împotriva Marelui Rege.

Dacă în primul volum, Yarvi și-a urmat destinul într-o călătorie inițiatica pentru a deveni preot dar având la bază răzbunarea, Thorn săvârșește și ea o călătorie însă pentru a deveni o adevărată războinică, « o armă letală ». Sentimentul pe care l-am avut citind călătoria lui Thorn și a lui Brand a fost diferit, mai ales prin personajele construite de autor care sunt complexe, realiste, umane. Acest lucru este ceea ce dă forță și identitate acestui volum.

Romanul nu are pauze în acțiune, în fiecare pagină se întâmplă câte ceva, în fiecare paragraf aflăm informații și detalii noi. Acest univers aseamănător cu cel viking se dezvoltă în fața ochilor cititorului, intrigile politice și manipulările sunt prezente (mai mult decât în primul volum) și constituie un fel de introducere pentru ultimul volum intitulat sugestiv « Jumătate de război ». Magia este prezentă și are un preţ, trecutul elfilor începe să prindă contur, dar ne lasă în suspans, dându-ne suficient de multe informații încât să fim curioși, dar nu îndeajuns încât să fim satisfăcuți.

« -Dacă pornești suficient de pregătit în explorarea unui oraș al elfilor, vei găsi mai puține pericole decât într-un oraș al oamenilor.

-Se spune că ești vrăjitoare.

Koll suflă un norișor de rumeguș de pe ultima porțiune de scrijelituri și se uită în sus.

-Așa se spune? Skifr căscă ochii larg, făcând albul să apară de jur împrejur. Adevărul și minciuna sunt greu de separat în expresia se spune. »

Titlul poate fi interpretat în mai multe moduri, unul dintre acestea ar fi că protagoniștii traversează jumătate de lume în căutarea aliaților în războiul care urmează. Un alt mod de interpretare ar fi că deja jumătate de lume este deja coalizata împotriva Gettlandului.  Autorul abordează diverse subiecte de actualitate, transpuse într-o atmosferă medievală, cum ar fi : prietenia, dragostea, respectul, nedreptatea, trădarea, valorile.

« -Marele Rege ar putea chema o jumătate de Lume să se lupte cu noi, zicea Părintele Yarvi, răbdător precum un instructor de arme ce le explică noțiunile de bază unor copii. Vanstermanii și throvenmanii i-au jurat credință, inglezii și cei din Ținuturile de Jos se închină Zeiței lui Unice, Bunica Wexen leagă noi alianțe și în Sud. Suntem înconjurați de dușmani și ne trebuie aliați pentru a …

-Oțelul este răspunsul. »

Romanul se citește ușor la fel ca și prima parte, odată ce am intrat în atmosferă nu am mai reușit să ies până nu am terminat. Abercrombie are un stil captivant de a scrie, cu detalii vizuale, sonore, colorate, multe dintre scene (mai ales cele de luptă) marchează cititorul, rămânând în memoria acestuia. Unele dintre dialoguri sunt delicioase, pline de umor, altele sunt profunde și pline de învățăminte.

În loc de concluzie, aș zice că Abercrombie mi-a oferit o poveste sumbră, cinică și pe alocuri violentă, plasată într-o lume în care echilibrul între război și pace este precar, în care orice acțiune poate apleca balanța, o poveste care m-a captivat.