Circe

V-am tot povestit că am fost și sunt pasionată de mitologia greacă încă din copilărie. În vacanță m-am delectat cu romanul “Cântul lui Ahile” (despre care am scris aici), în care Madeline Miller a “recris” Iliada prin ochii lui Patroclu. Motivată de o lectură extrem de plăcută, mi-am comandat și romanul “Circe” scris de aceiași autoare.

Îmi aminteam despre Circe, ceea ce-și amintește probabil toată lumea care a citit aventurile lui Ulise, că este o vrăjitoare care locuiește pe insula Aia și care îi transformă echipajul în porci. Miller ne prezintă, în stilul ei, un personaj mult mai complex de atât și ne trece prin câteva evenimente marcante ale mitologiei cum ar fi : Dedal și Icar, Minotaurul, călătoria lui Ulise, războiul între Olimpieni și Titani, Prometeu și multe altele. Nu se limitează însă la evocarea acestora, vom privi întâmplările prin ochii lui Circe dându-le o altă semnificație.

« Ce mot ne m’était pas familier. Il ne l’était pour personne alors.

Pharmakis, répétai-je.

Sorcière. »

Traducerea mea :

« Acest cuvânt nu mi-era familiar. Nu era pentru nimeni.

Pharmakis, am repetat.

Vrăjitoare. »

Circe este fiica lui Helios, zeul soarelui și a nimfei Perse, este nemuritoare și aparent, nu are puteri supranaturale. O vom urmări din copilărie până la maturitate, prin toate etapele dezvoltării sale : prima dragoste, primul contact cu puterile sale, primul regret, prima suferință, prima greșeală.

« Je ne fus pas étonnée du portait qu’on y faisait de moi : la fière sorcière s’avouant vaincue devant l’épée des héros, s’agenouillant et demandant grâce. Il me semble que punir les femmes soit le passe-temps favori des poètes. Comme s’il ne pouvait pas y avoir d’histoire à moins que nous ne rampions en pleurant. »

Traducerea mea :

« Nu m-a uimit portretul pe care mi-l făceau : vrăjitoarea mândră care se lasă învinsă în fața sabiei eroilor, ingenunchand și cerând milă. Mi se pare că pedepsirea femeilor este distracția preferată a poeților. Ca și cum nu ar putea exista povești, decât dacă ne tărâm plângând. »

Zeii nu sunt perfecți, sunt orgolioși, egoiști și aroganți, se consideră superiori, dar le este teamă de cei cu puteri mai mari. Din lecturile mele, mi-l aminteam pe Zeus sau pe Apollo ca fiind mândrii, cruzi, reci, acum i-am descoperit și pe Athena și Hermes în același mod.

« J’arpentais les rochers. Il y avait des centaines de générations que je parcourais la terre, mais j’étais encore une enfant vis-à-vis de moi-même. La rage et le chagrin, le désir contrarie, la luxure, l’auto-apitoiement, voilà des émotions que les dieux connaissaient bien. En revanche, la culpabilité et la honte, le remords, l’ambivalence, sont des contrées étrangères aux notre, que nous devons apprendre pas à pas. »

Traducerea mea :

« Studiam pietrele. Călătoream de sute de generații pe pămant, dar eram incă un copil vis-a-vis de mine însumi. Furia și tristețea, dorințele contradictorii, pofta, auto-compătimirea sunt emoții pe care zeii le cunosc bine. Însă, vinovătia și rușinea, remuscările, ambivalența sunt sentimente străine de noi, pe care trebuie să le invătăm pas cu pas. »

Circe va fi exilată și izolată pe insula Eea din teama zeilor care realizează ce puteri are și ce ar putea face cu ele. Greșeala care o condamnă este transformarea lui Glaucos, prima sa dragoste, din muritor în zeu, și a nimfei Scila într-un monstru cu șase capete.

În exil fiind, Circe își va folosi tot timpul și energia pentru a-și dezvolta și cunoaște puterile.

Insula este vizitată de pirați, de negustori, de soldați, toți bărbați și nu întotdeauna cu cele mai bune intenții. La început, Circe va fi la mila lor, neajutorată, singură până va pune la punct vrăji prin care îi va preschimba în diverse animale. Aceasta până la întâlnirea sa cu Ulise, care îi va schimba viața.

« C’était vrai, songeai-je. Tant d’entre eux fermaient les yeux en fantasment sur la force qu’ils auraient voulu avoir. Mais chez lui, tout était cartographie et étudie, chaque pierre et chaque monticule répertorié avec lucidité et précision. Il mesurait scrupuleusement ses talents. »

Traducerea mea :

« Era adevărat, m-am gândit. Mulți dintre ei închideau ochii fantasmand cu privire la puterea pe care au dorit să o aibă. Dar acasă, totul era cartografia și studiul, fiecare repertoriu de piatră și mormânt, luciditate și precizie. El și-a măsurat cu scrupulozitate talentele.»

Mi-a plăcut extrem de mult faptul că autoarea răspunde unor întrebări la care mitologia nu răspunde. Cine era de fapt Scila și cum a devenit un monstru ? Ce s-a întâmplat cu Ulise, Telemac și Penelopa după pedepsirea pețitorilor ? De ce locuiește Circe pe insulă ?

Vă ziceam mai sus că sunt multe povești într-una singură și tot atât de mulți protagoniști. Fiecare are parte de atenție din partea autoarei, fiecare este disecat, analizat, pus în context. Trebuie însă să spun și că, cele mai multe dintre personaje sunt negative, chiar și cele care ar trebui să fie în mod natural de partea lui Circe, mama, tatăl sau frații ei (poate un pic prea mulți).

« Je passai et repassai au peigne fin mes souvenir d’Aétès, toutes ces heures ou nous nous étions appuyés l’un contre l’autre. Cette vielle sensation écœurante revenait : savoir que toute ma vie, je m’étais comportée comme une imbécile. »

Traducerea mea :

« Îmi treceau prin cap toate amintirile despre Aetes, toate acele ore în care ne-am sprijinit unul pe celălalt. Această senzație veche, dezgustătoare revenea: și anume că toată viața mea m-am comportat că o imbecilă. »

Autoarea ascunde printre rânduri și o latură mai profundă, o critică la adresa condiției femeii în societate, trimițându-ne în epoca zeilor, scoțând în evidență suferința, marginalizarea lui Circe din cauza diferenței evidente față de ceilalți. M-aș aventura să spun că este aproape un roman psihologic prin prisma tuturor sentimentelor și trăirilor umane pe care le are personajul nostru principal.

Scriitura este cursivă, coerentă atât în stil cât și cu mitologia. Cu toate că se citește ușor și nu este necesar să aveți cunoștințe despre mitologia greacă, acestea ajută mult la înțelegerea poveștilor redate în roman.

Mi-a plăcut să citesc cartea, mi-a plăcut modul în care m-am simțit transportată în atmosfera acelei lumi.

P.S. Cartea nu a fost încă tradusă la noi :).