Crima din Orient Express

Posted by

Povestea pare simplă la prima vedere, domnul Ratchett este omorât în Orient Express cu douăsprezece lovituri de cuțit în timpul nopții. Trenul este înzăpezit între stații, deci nici unul dintre pasageri nu a putut coborî și nici un alt pasager nu s-a urcat. Asasinul este unul dintre cei doisprezece deja aflați în tren. Nimic mai simplu… sau ? Dacă ar fi fost atât de ușor, probabil că autoarea nu ar mai fi scris despre acest subiect și nici personajul Hercule Poirot nu ar fi devenit atât de celebru. Hercule Poirot, un detectiv cunoscut, se întoarce din Alep via Instanbul, unde tocmai finalizase o anchetă, mulțumit că a terminat se gândește să se oprească câteva zile să viziteze orașul. Dar, cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, este chemat de urgență la Londra. Hotărește să ia Orient Express-ul, care în această perioadă a anului ar trebui să fie liber. Cu surpindere află că nu sunt locuri la clasa întâi, nici măcar cele rezervate pentru personal. Primește cu intervenții un loc la cușetă la clasa a doua.

Până aici totul se desfășoară conform planului. Prima zi decurge fără incidente, Poirot se plictisește, în vagonul restaurant studiază pasagerii, interacţionează cu monsieur Bouc, angajat al liniei feroviare şi vechi prieten.

« Hercule Poirot se dedică operațiunii de a-și ține mustața departe de supă. Odată îndeplinită această sarcină delicată, privi în jur în așteptarea felului următor. Erau doar vreo șase persoane în restaurant, și dintre ele numai două îi atraseră atenția lui Poirot. »

Noaptea, lucrurile se precipită. Trenul se opreşte din cauza ninsorii. Domnul Ratchett este omorât, înjunghiat în cușetă, închis pe dinăuntru cu geamul deschis, lăsând impresia că vinovatul a ieșit pe geam. Nu sunt însă urme în zăpadă, deci această pistă este rapid abandonată.

Poirot începe ancheta. Toți călătorii din vagon sunt suspecți, fiecare este intervievat, cercetat, percheziţionat. Personajele sunt “colorate”, aparte, din medii diferite, de naționalități diverse și aparent nu au nimic în comun. Fiecare dintre ei are un alibi de necontestat, Poirot pare că se află într-un impas.

« De jur împrejurul nostru sunt oameni de toate clasele, toate naționalitățile, de toate vârstele. Vreme de trei zile, acești oameni, străini unii pentru alții, sunt adunați la un loc. Dorm și mănâncă sub același acoperiș, nu pot scăpa unul de celălalt. La finalul celor trei zile se despart, merge fiecare pe drumul său, urmând poate să nu se mai întâlnească niciodată. »

Cu un simț de observație, cu o capacitate de deducție și cu inteligență ieșite din comun, detectivul nostru belgian va pune toate informațiile și indiciile cap la cap. Va da la o parte aparențele, va merge în profunzime și va cauta legături și va face conexiuni. Ancheta mi-a dat impresia unui joc de șah, fiecare mutare fiind legată cumva de următoarea, dar fără să poată fi anticipată de către adversar. Monsieur Bouc și doctorul Constantine, care participă alături de Poirot la anchetă, nu reușesc să vadă ce pregătește acesta.

« E tare ciudat omulețul acesta. Un geniu? Sau un țicnit ? Va rezolva oare acest mister? Imposibil, nu văd nici o rezolvare. E prea încurcat totul… Poate că toată lumea minte… Chiar și așa, nu mă ajută cu nimic. Dacă toți mint, lucrurile sunt la fel de încurcate și dacă ar spune toți adevărul. »

Alături de Poirot, vom afla cine este Ratchett de fapt și care sunt motivele pentru care cineva i-ar dori moartea. Fiecare detaliu contează, fiecare amănunt este important.  Modul în care detectivul acționează este unul original și nu neapărat comod, se adaptează în funcție de fiecare suspect, își notează lucrurile care i se par importante și se folosește de informații la momentul oportun.

« Am impresia că-ți displace felul în care desfășor această anchetă, spuse el cu o sclipire în ochi. Un englez nu ar conduce-o așa, credeți dumneavoastră. În acel caz totul ar fi reglementar, rezumându-se la fapte, bine pus la punct. Eu am micuțele mele originalități, mademoiselle. Îmi privesc cu atenție martorul, îmi fac o părere despre caracterul său, și apoi îmi formulez întrebările în consecință. »

Romanul este un clasic, cu toate ingredientele necesare pentru a ține cititorul în suspans până la ultima pagină : avem un detectiv meticulos, o scenă a crimei originală, suspecți diferiți cu alibiuri solide, o anchetă. Propozițiile concise, capitole scurte dau romanului dinamism. Umorul și ironia nu lipsesc.  Nu este prima dată când citesc cartea, știam cum se termină, ceea ce nu m-a împiedicat să o savurez, îi mulțumesc prietenei mele, care a jucat rolul spiridușului lui Moș Crăciun și mi-a dăruit-o.

« Bună afirmație, observă Poirot. Nu se putea întâmpla ceva imposibil, deci imposibilul trebuie să fi fost posibil, în ciuda aparențelor. »

27 comments

  1. Tare bună recenzia! Eu am privit filmul doar, însă am citit de Agatha Christie „Zece negri mititei” și „m-am întâlnit” cu Poirot în „Crăciunul lu Poirot”. Sigur în viitor voi mai citi cărți scrise de ea.

    Liked by 1 person

      1. Mi s-a intamplat de atatea ori sa vad trailerul si sa-mi zic ca e un film super si dupa ce l-am vazut, sa ma intreb de ce am dat banii pe bilet 😋. Asa ca mai bine ma duc direct la film fara asteptari.

        Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s