Manuscrisul lui Chancellor

Posted by

L-am descoperit pe Robert Ludlum în urmă cu mulți ani prin intermediul celui mai cunoscut personaj al său, Jason Bourne. După ce, în ultima perioadă, am citit romane clasice, SF și fantasy, simțeam nevoia de acțiune, de suspans și mi-am amintit de “Manuscrisul lui Chancellor”, care mă aștepta pe un raft în bibliotecă. Și nu regret deloc…

Acțiunea se petrece în anii șaptezeci în perioada morții lui Edgar J. Hoover, directorul FBI din acea vreme și începe cu o întâlnire secretă a unui grup, numit Inver Brass. Vor trece destule pagini până să înțeleg care este scopul acestui grup conspirativ format din cinci membrii și condus de către Genesis, pseudonimul sub care se ascunde șeful acestei grupări.

“Primul Genesis fusese scoțian, un bancher investitor care urmase sfatul lui Baruch și Dreyfus și părăsise piața de capital. El dăduse și numele grupului, după denumirea unui mic lac dintr-un ținut mlăștinos al Scoției ce nu era menționat pe nici o hartă. Deoarece existența lui Inver Brass trebuia să rămână secretă.”

Aceștia pun la cale asasinarea lui Hoover și recuperarea dosarelor secrete, întocmite de acesta din urmă pentru a șantaja oameni importanți în vederea influențării deciziilor cu impact la nivel economic și politic.

“J. Edgar Hoover avea în posesie sute – poate mii – de dosare incendiare, care conțineau informații compromițătoare despre cei mai influenți și puternici oameni ai țării.”

Stefan Varak, agentul operațional al grupului, este cel care va fi desemnat pentru această misiune. Nu va recupera însă decât o parte din dosare, celelalte dispărând în mod misterios.

“Sertarele din dreapta erau goale. Pereții despărțitori se ciocniră, dar între ei nu se vedea nimic. Dosarele de la M la Z lipseau. Jumătate din dulapurile lui Hoover pline de ticăloșii dispăruseră.”

Va începe o cursă contracronometru pentru recuperarea dosarelor lipsă. Inver Brass hotărește să-l implice pe Peter Chancellor, un scriitor cunoscut prin romanele sale conspirative, cu teorii foarte apropiate de adevăr, pentru a afla cine deține restul dosarelor.

În acest scop, Peter va primi frânturi de informații, unele adevărate, altele nu, lăsând să planeze misterul asupra morții lui Hoover, pe care Peter să le folosească ca și intrigă pentru următorul roman.

Va porni de la aceste detalii pentru a-și documenta cartea, dar, pe măsură ce se va apropia de adevăr, viața lui și a celor apropiați va fi pusă de nenumărate ori în pericol. Cu toate acestea nu va renunța și în cele din urmă va înțelege că a fost “folosit” și manipulat de către Inver Brass.

Se va folosi de imaginația sa de scriitor pentru a umple golurile și pentru a completa puzzle-ul conspirației. Va reuși Peter să treacă peste toate obstacolele? Va înțelege el implicaţiile acțiunilor sale?

 “Bizuie-te pe ficțiune, întotdeauna pe ficțiune, își zise Peter. În ficțiune se află realitatea, mecanismele imaginației sunt mai puternice decât orice armă.”

Cine este în spatele furtului dosarelor, va rămâne un mister până la sfârșit și bineînțeles că nu o să vă spun, o să zic doar că, finalul m-a luat prin surprindere fiind mai mult decât neașteptat.

Începutul este lent, am trecut destul de greu de primele câteva zeci pe pagini, unele pasaje mi s-au părut prea lungi, prea detaliate. Acțiunea înaintează, ritmul crește, la fel și curiozitatea. Cu cât înaintam în lectură, cu atât nu mai puteam lăsa cartea din mână, au fost chiar momente când aș fi vrut să sar peste rânduri, peste pagini să ajung la final. Romanul este construit pe două planuri, cel al realității și cel al ficțiunii cărții lui Peter, planuri care ajung aproape să coincidă.

“Chancellor își aminti cuvintele lui Varak. Există un senator. Un bărbat căruia nu-i era frică și care, dintre toți oamenii din Washington, putea fi căutat pentru ajutor. Pentru Peter, fusese o altă manifestare a nebuniei. El inventase un senator pentru Nucleul său. Paralela era din nou prea apropiată, personajul fictiv își avea corespondentul într-un om real.”

Dacă vă plac cărțile de acțiune, cu conspirații, cu șantaj, cu răsturnări de situație, cu personaje care induc în eroare, în care aparențele înșală, atunci o să apreciați “Manuscrisul lui Chancellor”. Mie mi-a plăcut suspansul, construcția cărții pe mai multe planuri, clarificarea misterului la sfârșit. Sper că am reușit să vă trezesc interesul!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s