La răscruce de vânturi

“La răscruce de vânturi” este primul și singurul roman al autoarei Emily Brönte. Cartea va urmări destinul a două familii, Earnshaw și Linton pe o perioadă de câteva decenii. Romanul începe cu o vizită de politețe a domnului Lockwood, chiriaș la conac, vizită pe care o face proprietarului său, domnul Heathcliff, despre care nu știe mai nimic și pe care ar vrea să-l cunoască. Ajuns acolo, va fi primit cu multă răceală și indiferență de către gazda sa. 

Nevoit să doarmă peste noapte din cauza înrăutățirii vremii, va descoperi niște rânduri scrise într-o carte de către o anumită Catherine Earnshaw, ceea ce îi va stârni curiozitatea. Ajuns acasă, îi va relata slujitoarei sale, Ellen Dean, pățania sa. Ellen îi va povesti cu lux de amănunte viaţa celor două familii şi circumstanţele care au dus la prezenta stare de fapt. Şi asa porneşte totul…

Catherine Earnshaw este o fetiță răsfățată, egoistă, independentă, se comportă numai după cum consideră că este bine pentru ea, fără a se gândi la consecințele acțiunilor sale. Se va împrieteni cu un băiețel, Heathcliff, adus de tatăl ei, într-o seară ploiasa și sumbră, ajungând să-l iubească și să fie de nedespărțit.

Cu toate acestea, va sacrifica această iubire de dragul convențiilor sociale, căsătorindu-se cu un vecin, Egard Linton, un tânăr șters și fără personalitate. I-am înțeles decizia din punct de vedere al societății victoriene a secolului optsprezece, însă nu m-am putut împiedica să mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă și-ar fi urmat inima și s-ar fi căsătorit cu Heathcliff.

Fratele lui Catherine, Hindley, nu va nutri aceleași sentimente pentru noul venit, ba chiar dimpotrivă, îl va urî din toată inima și se va comporta în consecință. Va avea de plătit pentru aceasta ajungând la sfârșitul vieții la mâna lui Heathcliff.

„- Caut să văd cum am să-i pot plăti toate astea lui Hindley. Nu-mi pasă cât voi avea de așteptat, dacă până la urmă tot i le voi plăti. Sper să nu moară înainte!”

Heathcliff, personajul cel mai controversat din roman, ambițios, ranchiunos, fără scrupule, își va stabili ca și obiectiv să-i facă să sufere pe toți membrii famililor Earnshaw și Linton, dar și pe descendenții acestora. Îi va considera pe toți obstacole în calea fericirii dorite alături de Catherine. Nu se va da în lături de la a distruge tot ce atinge, chiar și copii nevinovați prinși în vâltoarea evenimentelor.

„E cel mai diabolic om din câți am văzut, se bucură când poate nedreptăți și ruina pe cei pe care-i urăște, dacă aceia îi oferă cel mai mic prilej .”

Va reuși oare să-și ducă până la capăt planul? Vor avea acțiunile lui efectul scontat? Va simți împlinirea aparentă pe care o aduce sentimentul de răzbunare?

„Dar domnul Heathcliff oferea un contrast izbitor față de casa și felul lui de viață. Ca înfățișare, părea un țigan cu pielea tuciurie, ca îmbrăcăminte și purtare, un gentleman, atâta cât poate părea gentleman un om care trăiește la țară.”

Ellen Dean, naratoarea, va trăi alături de cele două familii in toată această perioadă, le va crește copii, le va influența deciziile, va fi și spectatoare în anumite momente.

Citind romanul, am trăit sentimente contradictorii pentru toate personajele din carte, am trecut prin milă, simpatie, înțelegere, furie, nervi pentru fiecare dintre ei. Personajele sunt consistente și complexe, autoarea Emily Brönte reușește să surprindă in mod magistral, natura umană în toate stările ei.

Atmosfera este adesea sumbră, planează permanent sentimentul de frică, sentimentul că urmează să se întâmple ceva rău și de cele mai multe ori se și întâmplă. Multă violență, nebunie, chiar distrugere se regăsesc în această poveste de dragoste și de răzbunare.

Titlul este de fapt numele conacului familiei Earnshaw, eu l-am interpretat însă într-un sens mai larg, natura fiind parcă interconectată cu destinul personajelor și reacționând atunci când ceva violent se petrece.

„Wuthering Heights e denumirea reședinței domnului Heathcliff. O poreclă provincială pentru a evoca vuietul vântului ce se dezlănțuie în jurul casei pe timp de furtună.”

Am recitit romanul cu plăcere, lectura a fost mai mult decât mă așteptam, a fost o experiență în sine. Sfârșitul aduce puțină alinare. Nu vă spun mai mult…