Origini

“De unde venim? Încotro ne îndreptăm?”

Două întrebări la care umanitatea a încercat de-a lungul timpul să răspundă în fel și chip … Dar dacă Edmond Kirsch, un geniu al tehnologiei și futurolog cunoscut, a găsit răspunsul pe care vrea să-l facă cunoscut lumii întregi ? Care ar fi implicațiile religioase și sociale ? Cum ar reacționa lumea dacă ar afla adevărul ?

« -Pentru creierul omenesc, orice răspuns este mai bun decât niciunul. Omul resimte un disconfort uriaș când se confruntă cu « date insuficiente » și de aceea creierul inventează unele, oferindu-ne astfel măcar iluzia ordinii – creând nenumărate filozofii, mitologii și religii menite să ne asigure că lumea nevăzută este, într-adevăr, guvernată de ordine și structurare. De unde venim ? Încotro ne îndreptăm ? continuă Edmond, vorbind cu tot mai mult patos, pe măsură ce pe ecran imaginile se derulau.»

Robert Langdon, celebrul profesor din « Codul lui da Vinci » este invitat de fostul său student, Edmond Kirsch la o conferință în care va dezvălui ultima sa descoperire științifică cu privire la originile vieții pe pământ și la viitorul nostru. Evenimentul se va desfășura la Muzeul Guggenheim din Bilbao, Spania și este extrem de atent organizat. Lista de invitați este verificată și răsverificată, protocoalele de securitate sunt foarte stricte, nimic nu este lăsat la voia întâmplării. 

 « Langdon zâmbise. « Tipic pentru el ! »

-Ei bine, știința și religia nu sunt rivale ; sunt doar două limbaje diferite care încearcă să spună aceiași poveste. E loc suficient în lumea asta pentru amândouă.  După întâlnirea aceea, Edmond rupsese legătura cu el aproape un an. Dar cu trei zile în urmă, din senin, Langdon primise un plic Fedex cu un bilet de avion, rezervarea unei camere la hotel și un bilețel scris de mână prin care Edmond îl invita să participe la evenimentul din acea seară(…) »

Și cu toate acestea, la începutul prezentării, înainte să-și facă revelația care va schimba pentru totdeauna percepția despre lume, Edmond Kirsch este asasinat în văzul tuturor celor prezenți. De aici, Robert Langdon ajutat de Ambra Vidal (pentru că trebuia să fie și o prezență feminină, nu-i așa?), director al muzeului și viitoarea regină a Spaniei, decide să facă tot posibilul pentru a face cunoscută teoria lui Edmond. 

Criminalul lui Edmond ne este cunoscut de la început, ceea ce rămâne un mister până foarte aproape de sfârșit este cine a comandat asasinatul și care i-au fost motivele… Informații despre ce se întâmplă sunt date publicității de către ConspiracyNet.com, dar cine este informatorul secret al site-ului? Ce obiectiv are? 

Așa cum ne-a obișnuit autorul Dan Brown, începe o cursă contra cronometru cu piste false, indicii, răsturnări de situație pe care cei doi eroi trebuie să le parcurgă pentru a face publică descoperirea lui Edmond. Sunt însă mulți care doresc să împiedice acest lucru. Robert si Ambra află că înainte de eveniment, Edmond a discutat cu trei dintre conducătorii religioși ai Parlamentului Mondial al Religiilor, reprezentați ai celor mai importante religii: creștină, islamică și iudaică. Le-a prezentat descoperirea lui, din obligație de ordin etic, si nu neapărat pentru a le vedea reacția sau pentru a le cere părerea. Doi dintre aceștia sunt omorâți, al treilea pare că este suspectul principal.

Autorul folosește aceleași ingrediente de succes ca în toate celelalte romane din seria Robert Langdon, amestecă religia cu știință, cu indicii ascunse, cu suspans, un pic de flirt și un mister și ne servește o altă lectură interesantă. Cartea are un pic peste 500 de pagini, din care primele câteva zeci și ultimile sunt extrem de palpitante, însă apoi scade un pic în intensitate. 

Dan Brown își construiește întreaga intrigă pe cele două întrebări de la început, intrigă care este destul de simplă și de previzibilă, de altfel. Însă vom trece prin teoriile Big Bang-ului, prin experiența Miller-Urey, prin evoluționismul lui Darwin, prin rolul religiei în societatea modernă și multe alte subiecte. În același timp, vom vizita în mod imaginar muzeul Guggenheim și Sagrada Familia, vom vedea cu ochii minții detalii, amănunte care ne vor face să ne dorim să vizităm aceste locuri. 

« Corect, confirmă Langdon. Iar întrebarea care se pune nu e : « Mingea chiar sare ? » Fiindcă asta e evident, sare. Putem vedea clar. Întrebările sunt: “De ce sare? Cum a început să sară? A aruncat-o cineva ? Sau e o minge deosebită, căreia, pur și simplu, îi place să sară ? Legile fizicii sunt pe acest coridor de așa natură, încât mingea n-are de ales decât să sară la infinit ? »

-Ceea ce a vrut Gould, de fapt,  să spună conchise Winston, este că, la fel ca în cazul evoluției, nu putem vedea suficient de departe în trecut pentru a ști cum a început procesul.

-Exact. Tot ce putem face este să observăm că are loc. »

Stilul inconfundabil al autorului este cel care dă romanului farmec, scriitura ușoară și alertă este ceea ce ține cititorul în suspans și îi animă curiozitatea. Bineînțeles că Brown va amâna revelația până în ultimul moment, bineînțeles că va lungi anumite pasaje doar că mai crească tensiunea și bineînțeles că va ține cititorul prins în capcană până la sfârșit.

Poate nu este cel mai reușit roman al autorului, dar acest lucru nu-l împiedică să fie unul plăcut și captivant de citit!