Lumea de Apoi

După “Trilogia New York-ului”, care a fost o lectură foarte obositoare, simțeam nevoia de o carte cu acțiune, care să mă țină în suspans și să mă deconecteze, așa că am ales să continui seria „Penryn și sfârșitul lumii”. Primul volum „Îngeri căzuţi” (despre care am scris aici) a fost palpitant, l-am citit extrem de repede și mi-a plăcut. A doua parte, „Lumea de Apoi” este scrisă în același stil, scenele se derulează rapid, intriga se adâncește și începem să întrezărim imaginea de ansamblu al acestui război între oameni și îngeri.

Acest volum începe exact de unde s-a terminat primul, cu Penryn preluată de către mama ei din brațele îngerului Raffe. Este mai mult moartă decât vie, după acțiunea organizată de cei din Rezistență. Cele trei, Penryn, mama ei și sora mică, Paige, sunt în sfârșit reunite. Paige nu a scăpat chiar întreagă după ce a fost răpită de îngeri, aceştia au făcut experimente pe ea, acum are niște cicatrici și vânătăi oribile pe tot corpul, nu vorbește decât extrem de puțin, dar poate merge. Ceilalți oameni o percep ca pe un mic monstru. Penryn își va da seama în timp ce efecte au aceste schimbări și care sunt consecințele.

« De-abia își scutură capul. Nu e ursuză, ci doar tristă, de parcă s-ar întreba dacă sunt supărată sau mă gândesc la lucruri rele despre ea. Undeva, în spatele cusăturilor și vânătăilor, întrezăresc sufletul singuratic și pierdut al surorii mele. »

Eroina noastră va avea, din nou, parte de multă acțiune, probabil mai multă decât și-ar dori. Se va lupta pentru viața ei, va lua atitudine atunci când va considera că poate și își va urmări scopul de a-și duce familia în siguranţă. Vor fi momente în care se va simți copleșită de responsabilitatea de a avea grijă atât de mama ei, bolnavă psihic, cât și de sora ei. Vor fi momente în care se va refugia în amintirile pe care le are cu Raffe, nelăsându-se însă pradă acestora.

« Să fiu responsabilă pentru mama și pentru Paige aproape că mă strivește, deja. Mă liniștește să-mi reamintesc mie însămi că sunt doar o puștoaică, nu o eroină. Eroii au tendința să moară în moduri groaznice. Cumva, voi trece cu bine prin asta, iar apoi voi duce cea mai liniștită viață pe care cineva și-ar putea-o imagina în Lumea de Apoi. »

Rezistența s-a repliat după succesul acțiunii de distrugere a „cuibului” îngerilor și plănuiește alte acțiuni. Îngerii, pe de altă parte, au creat niște arătări (nu știu cum să le spun altfel) jumătate om, jumătate scorpion cu aripi care atacă oamenii, hrănindu-se cu ei și storcându-i de puteri. Vom înțelege abia spre sfârșit care este scopul lor și ce plănuiesc îngerii de fapt. Imaginea angelică pe care o avem despre îngeri este total răsturnată, vom descoperi că, aici, sunt cruzi, războinici, egoiști, distrugători, aproape invincibili, nu seamănă deloc cu imaginea pe care o avem despre ei.

Mi-a lipsit interacțiunea lui Penryn cu Raffe din primul volum, am dus dorul replicilor sarcastice. Cei doi se reîntâlnesc însă spre finalul acestei părți. Reîntâlnirea, chiar dacă târzie, a celor doi este la fel de savuroasă, schimburile de replici sunt amuzante, de această dată însă, conțin o urmă de afecțiune, să-i zicem, conștientă din partea lor. Încep să realizeze care sunt sentimentele pe care le nutresc unul față de celălalt, chiar dacă nu par încă pregătiți să facă ceva în sensul acesta.

Penryn este aceiași adolescentă puternică, hotărâtă, plină de viață și curajoasă pe care am cunoscut-o în primul volum. Are momente în care cedează presiunii la care este supusă, dar continuă să meargă înainte realizând că nu are de ales și că familia ei depinde de ea.

« Indes totul în subsolul minții mele și mă înclin mental, cât pot de tare pentru a închide ușa. Acum am o întreagă lume acolo înăuntru. Nu-mi pot permite să o deschid fără pericolul real de a fi strivită de către toate chestiile care vor da pe dinafară. Unii dintre prietenii mei aveau terapeuți în Lumea Dinainte. Ce am eu în subsolul ăla i-ar putea aranja întreaga carieră unui terapeut. »

Raffe este același înger puternic, viteaz, frumos și carismatic. Are aceiași hotărâre de a-și recupera aripile pe care le-a pierdut în confruntarea de la începutul seriei. Am această senzație că este cumva ultima speranță a omenirii și că salvarea va veni de la el cu un preț pe care va trebui să-l plătească. Este doar o senzație, s-ar putea să mă înșel…

Descoperim şi un alt personaj, sabia lui Raffe, care are conștiință proprie și amintiri pe care le împărtășește cu Penryn, care a devenit nouă ei stăpână. Prin intermediul ei, Penryn începe să-l cunoască pe Raffe mai bine, îi vede amintirile, luptele pe care le-a purtat, sentimentele pe care le-a avut și află astfel mai multe despre el.

În acest volum, atmosfera este un pic diferită de primul, vedem distrugerile cauzate de invazia îngerilor, aflăm mai multe detalii despre cum s-au întâmplat lucrurile, suficient cât să ne satisfacă pe moment curiozitatea, dar nu destul pentru a înțelege toată intriga. Această lume post-apocaliptică se remarcă prin întuneric, prin dezastru provocat, prin disperarea oamenilor de a supraviețui. Unii își acceptă soarta supravieţuind de la o zi la alta, alții se organizează pentru a-și lua revanșa.

Scenele de acțiune sunt descrise foarte realist, amănuntele sunt cele care fac diferența, scriitura este fluidă și ușoară. Am citit cele aproape patru sute de pagini foarte repede, capitolele sunt scurte și se succed rapid. Ritmul este alert, acțiunea este plină de răsturnări de situație, am întors pagină după pagină cu aceiași nerăbdare ca și în primul volum. L-am perceput ca pe un volum de tranziție către un final în care confruntarea între oameni și îngeri este iminentă, în care soarta pământului va fi decisă. Nu pot spune că am primit toate răspunsurile pe care le așteptam și mi le-aș fi dorit, dar sunt convinsă că urmează.

Volum al treilea este pregătit în teancul de luat în concediu, cu siguranță că va fi printre primele cărți citite, sunt foarte curioasă cum se va termina confruntarea între oameni și îngeri, cum va evolua relația între Penryn și Raffe și ce rol va jucă Paige în război.