Antologia prozei româneşti poliţiste şi de mistere

Am început recenzia cu gândul de a vă povesti câte puțin din fiecare dintre cele paisprezece povestiri. Pe măsură ce scriam, am realizat că oricât de puțin aș scrie despre acestea, tot este prea mult, în sensul că surprinzând esența, vă stric plăcerea de a savura povestirea. Așa că am șters și am hotărât să vă povestesc despre experiența mea cu această antologie. În primul rând aș vrea să vă zic că nuvelele sunt diferite, diferite ca și stil de scriitură, conținut sau atmosferă. Sunt scurte, unele interesante, altele mai puțin. Ca și sentiment general, mi-a plăcut să le citesc.

Am deschis cartea într-o seară de weekend. Îmi plănuisem să citesc două sau maxim trei povestiri. Pe prima, “A doua moarte a domnului Michael Conrad » de George Aron, am parcurs-o extrem de repede. Paginile treceau aproape fără să-mi dau seama, într-un mod cursiv și așteptăm să văd cum se poate muri de două ori… O să vă dau un singur indiciu : se poate dacă ești scriitor.

Experiența cu a doua nuvelă a fost total diferită. « Un strop de bunătate » de Diana Alzner nu se află în topul preferințelor mele. Titlul este în totală contradicție cu ceea ce se întâmplă de fapt în poveste. Atmosfera este apăsătoare, macabră, personajul principal, o asistentă medicală sadică, ieșită la pensie, fără conștiință aș zice eu. Abia am așteptat să termin de citit. Pe de altă parte, trebuie să recunosc că am parcurs-o până la final, cumva așteptând un sfârșit cu puțină lumină. Bineînțeles că nu am să vă spun dacă așteptările mele au fost îndeplinite.

Cu lectura următoarei povestiri, « Cardinalul, spionul și pipițele » de Florentin Haidamac m-am delectat, este scrisă cu umor din perspectiva unui agent de contraspionaj care va fi implicat într-o misiune neașteptată. Mi-a schimbat starea de spirit pe care mi-o indusese nuvela anterioară.

Despre « Inimi de hârtie » de Robert Glon o vă povestesc puțin. Personajul principal, Toni Marinescu mi-a inspirat la început milă. Soția sa se sinucide în momentul în care el consideră că lucrurile în căsnicia lor începeau să meargă bine, iar el înnebunește de durere și de vină. Mila de la început s-a transformat în frustrare când am început să realizez ce se întâmplă de fapt, pentru că la sfârșit să am o senzație de furie.

« Detectivi de ocazie » de  Nic Dobre este povestirea care mi-a plăcut cel mai mult, am râs singură. Nu vreau să mă gândesc ce au gândit copiii despre mine, auzindu-mă. Cu foarte mult umor, autorul, prin intermediul lui Costică și Gogu rezolvă misterul piciorului din ladă de gunoi. Mi-a părut rău când s-a terminat.

Aproape că m-am atașat de personajul Verei Nicolaevna din următoarea nuvelă. Autorul Ciprian Mitoceanu m-a transportat în vremea comunismului, când oamenii făceau ceea ce puteau pentru a supraviețui. Pe lângă micul trafic cu alimente, Vera avea un dar, acela de a comunica cu morții. Iar când doi milițieni se prezintă la ușa ei, Vera trebuie să găsească o soluție pentru a rezolva situația fără să se incrimineze.

După ce am terminat de citit « Vă plac blondele ? »  de Stelian Turlea, aveam sentimente contradictorii, nu știam dacă să râd sau să plâng. Pe de o parte titlul m-a făcut să cred că este vorba despre o nuvelă umoristică, realitatea însă s-a dovedit a fi altă.

Cu « Necuratul părea să fie criminalul » de Petre Crăciun se schimbă registrul, această povestire atinge mai degrabă genul fantasy, cel puțin pentru mine. Lixandra o femeia de țară are viziuni despre o fată îmbrăcată în alb. În același timp, în celălalt capăt al țării, o familie își așteaptă fată să vină acasă de la oraș, dar acest lucru nu se întâmplă.

Alt personaj de care mi-a plăcut a fost Papa Goldon, un detectiv particular care este chemat în ajutor de prietenul său Jeff. Acesta din urmă părea să fie într-o situație complicată. Alături de detectivul nostru particular, retrăim ultimile ore ale lui Jeff, căutând indicii și apropiindu-ne încet de un final neașteptat. Este altă nuvelă care mi-a părut rău că s-a terminat. Dar așa se întâmplă cu proză scurta… se termină repede.

Cum sună oare poliția să investigheze furtul unei cârpe din baie? Poate sună banal sau chiar hilar, însă în spatele dispariției cârpei stă cu totul și cu totul altceva. Ca întotdeauna, aparențele înșală și acest lucru este scos în evidență de povestirea « Recensământ : -1 » de Andra Pavel. Nu o vă povestesc mai mult.

Natură are multe mistere. Câteodată oamenii doresc să le facă cunoscute, însă de multe ori acest lucru are repercursiuni nedorite, mai ales atunci când descoperirea poate avea consecințe fatale. Cam așa am interpretat eu subiectul din „Oră 5 în Pall Mall” de George Cornilă. Un jurnalist pe nume Finch, în urmă unui articol despre o colecție de la Muzeul de Artă Naturală, se vede implicat într-o anchetă ce poate avea efecte fatale.

“Toata beznă din ochii lor” de Flavius Ardelean este o povestire pe care eu am pus-o în categoria horror, nu pot spune că îmi place genul acesta, îmi dă fiori. Eu citesc mai mult seara ceea ce de multe ori amplifică sentimentul de teamă, motiv pentru care evit să citesc acest gen.

David, personajul din “Accidentul” de Eugen Ovidiu Chirovici realizează în urmă unui accident de mașină că viață pe care o trăiește nu mai este viața lui ci cea a victimei accidentului în care a fost implicat. Această povestire mi-a dat un sentiment straniu, ciudat.

Mulțumesc Editurii Paralela 45 pentru cartea oferită spre recenzie. O puteți achiziționa aici.