Mantisa

Am cumpărat cartea anul trecut dintr-o librărie din Sighișoara, în care am intrat din întâmplare. Inițial, m-a atras autorul pentru că-mi place cum scrie John Fowles, apoi descrierea mi-a stârnit curiozitatea. Abia acum am reușit să o citesc și recunosc că am fost un pic dezamăgită, probabil pentru că mă așteptam la cu totul altceva.

Romanul începe cu o scenă pe un pat de spital, unde scriitorul Miles Green este internat. Pacientul nostru este amnezic, nu-și aduce aminte nimic, nici cine este, nici cum a ajuns acolo. Doamna doctor Delfie îi explică ce urmează să se întâmple, de fapt îi vorbește despre o terapie revoluționară prin sex, care ar trebui să-i readucă memoria și inspirația. Miles nu pare că-și dorește acest fel de terapie, ba chiar se opune, cel puțin la început și cel puțin declarativ, dar, pe de altă parte nici nu face nimic pentru a o împiedica. Delfie împreună cu sora Corry, îl vor supune unor “proceduri” aparent lipsite de plăcere, forțându-l astfel să-și deschidă mintea. 

După acest prim capitol, vom fi introduși în mintea lui Miles, Delfie se metamorfozează în muza Erato cu care scriitorul nostru, începe o discuție filozofică despre dificultatea de a scrie literatură “serioasă”.

« – Proza modernă serioasă nu are decât un subiect: dificultatea de a scrie proză modernă serioasă. În primul rând, a acceptat că nu e decât ficțiune și, ca atare, n-are nici o treabă cu viața reală sau cu realitatea. De acord?

Așteaptă. Ea dă din cap smerită.

-În al doilea rând, consecința firească a acestui lucru a fost că a scrie despre literatură a devenit mult mai important decât a scrie literatură în sine. După asta recunoști un romancier adevărat. Unul care n-o să-și piardă vremea salahorind să asambleze piesă cu piesă intrigă și personajele pe hârtie. »

Probabil că vă amintiți din mitologia greacă, povestea celor nouă muze care inspiră autorii. Erato este muza poeziei de dragoste, Fowles însă îi extinde aria și către literatură.

«- Știi foarte bine de ce ți s-a dat literatura. Nu pentru că ai tras bețișorul cel mai scurt, ci pentru că știi să minți mai bine decât toate celelalte surori ale tale la un loc.»

Unele dintre schimburile de replici între cei doi sunt amuzante, un fel de tachinări, flirturi între bărbat și femeie cu substrat sexual, altele însă sunt serioase, filozofice cu trimiteri la istoria literaturii și la « conflictul » între literatura modernă și cea clasică. Erato îi va povesti și despre ce înseamnă să fi muză și să aduci inspirația celor care își doresc să scrie, dându-i astfel lui Miles o altă perspectivă.

« -Iar dacă tu ții neapărat să știi, părerea mea este că ești bărbatul cel mai stângaci, mai dezagreabil și mai necinstit cu care m-am culcat vreodată.

-Poftim, asta-i un exemplu perfect de logică feminină prostească. Întâi nu exiști. Pe urmă te-ai culcat cu un șir nesfârșit de bărbați. Ei, hai, hotărăște-te odată – cum e, pentru Dumnezeu ? »

Sunt puține personaje în roman, totul gravitează în jurul lui Miles Green și al doctoriței Delfie, transformată în Erato ulterior. Numele doctoriței prevestește cumva legătura cu mitologia greacă. Relația dintre cei doi evoluează pe parcursul romanului, ajungând spre sfârșit să se transforme într-o relație aproape de cuplu.

Este un roman ciudat, curios, pe care l-am citit destul de greu (cu toate că nu are decât două sute și ceva de pagini) şi despre care am scris tot cu greu. Nu l-am regăsit pe Fowles din « Magicianul » sau din « Colecționarul ». Au fost pasaje pe care le-am citit de mai multe ori, neînțelegând cum am trecut de la o idee la alta fără “preaviz”, aveam senzația că am sărit peste anumite pasaje.

Titlul este explicat de către autor printr-o notă de subsol, care nu a făcut decât să-mi ridice alte necunoscute :

« Mantisă – « o adăugire de relativ mică importanță, în special într-un text literar sau într-un discurs » (Oxford English Dictionnary, n.a.) »

Să fie oare acest roman doar o adăugire fără importanță la opera autorului ? Sau poate doar o critică adusă literaturii contemporane în general ? Să fie acestea oare ideile lui Fowles, iar Miles Green un alter-ego ? Nu aș știi ce să răspund, sunt doar întrebări cu care am rămas în minte după ce am citit cartea.