Informatorul

Posted by

Am terminat romanul la sfârșitul săptămânii trecute, nu am reușit însă să vă povestesc despre el pentru că au fost ultimile zile de vacanță și am vrut să mai profit un pic. Sper că nu v-ați supărat prea tare pe mine. Promit să recuperez în cel mai scurt timp :).

Pentru mine John Grisham face parte dintre autorii de thrillere juridice dintre cei mai cunoscuți, am citit în trecut câteva dintre romanele scrise de el, toate având un lucru în comun și anume: m-au cucerit de la primele pagini și m-au ținut în suspans până la sfârșit. « Informatorul » nu face excepție de la regulă, chiar dacă, poate m-aș fi așteptat la un pic mai mult suspans.

În Statele Unite ale Americii, există o autoritate numită Board of Judicial Conduct (BJC) care supraveghează judecătorii districtuali, obiectivul fiind evitarea “derapajelor” acestora. Agenții care lucrează aici nu sunt polițiști, ci avocați care anchetează în urma sesizărilor făcute de cei care observă o neregulă.

Romanul începe cu o sesizare făcută de Greg Myers, fost avocat și fost pușcăriaș despre o presupusă abatere a unui judecător districtual. Informația nu este însă la prima mână, Greg a aflat de aceasta de la un intermediar care o știe de la un informator anonim. Șirul este lung, detaliile sunt vagi, totuși agenții autorității BJC, Lacy Stoltz și Hugo Hatch hotăresc să investigheze, abaterea fiind o faptă de corupție foarte gravă.

« -Se folosește de noi, Hugo, cu siguranță. A înaintat o plângere despre pretinse practici judiciare corupte sau hoție, pur și simplu. Datoria noastră este, așadar să investigăm. Oricine depune o plângere împotriva unui judecător ne folosește pentru a afla adevărul.

-Sigur că da, însă e ceva în neregulă cu individul ăsta. »

Acțiunea se petrece în Florida și implică o organizație mafiotă secretă și foarte disciplinată, numită Mafia de Coastă, bineînțeles că este vorba de bani și putere. Nimic nou sub soare, dacă mai condimentăm cu un judecător corupt, cu un cazino scutit de impozite aflat pe terenul unei rezervații amerindiene, cu o crimă și dispariții, lucrurile devin mai interesante.

Lacy Stoltz este unul dintre agenții implicați în anchetă, este celibatară, ambițioasă, dornică să afle adevărul, implicată, inteligentă. Mi-a plăcut personajul ei, chiar dacă în anumite momente, mi s-a părut prea… cum să spun… exagerat de pozitivă.

« La treizeci și șase de ani, Lacy era singură și destul de atrăgătoare, iar viață ei sexuală reprezenta o sursă necontenită de șușoteli și curiozitate la birou. »

Hugo Hatch este partenerul lui Lacy, este căsătorit cu Verna, are trei copii, realist, pasionat de ceea ce face, nu-i este frică să ancheteze chiar și atunci când este avertizat că viața sa ar putea fi în pericol.

« Cu cât citea, cu atât se simțea mai rău. Deși îi întâlnise pe Hugo și Lacy doar de trei ori, îi plăcea și-i admira. Erau deștepți și simpli, nu făceau mulți bani, însă erau dedicați muncii lor. Din cauza lui se aflau pe urma unei judecătoare necinstite și a complicilor ei.»

Relația dintre ei se bazează pe încredere și complicitate, sunt prieteni în afara orelor de muncă și parteneri la serviciu. Pe măsură ce Lacy și Hugo anchetează, ramificațiile descoperirilor se întind că o caracatiță, lucrurile sunt mult mai complexe decât au părut la prima vedere la un moment dat fiind necesară implicarea FBI-ului.

« Din frustrare, din partea ei, și din oboseală, din partea lui, renunțară dinainte și se mulțumiră cu jazzul ambiental. Ambiental, pentru că somnul adânc și lung al lui Hugo să nu fie deranjat. Ambiental, deoarece lui Lacy nu-i prea plăcea jazzul. Încă un compromis, unul din multele care le-a susținut munca în echipă de-a lungul anilor. »

Romanul se citește ușor, intriga curge ca într-un film american, sfârșitul este previzibil și poate prea brusc, prea rapid, cel puțin pentru gustul meu. Până la urmă totul ține de așteptări… Subiectul este interesant și am simțit nevoia de mai multe detalii, amănunte. Identitatea informatorului este previzibilă și oarecum evidentă după primele câteva zeci de pagini.

Nu pot spune că m-a dezamăgit cartea, dar nici că este dintre preferatele mele, nu mi s-a părut la nivelul romanelor « Testamentul », « Clientul » sau « Ultimul jurat ».

3 comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s