Minunata lume nouă

Posted by

Eram în facultate la cursul de sociologie când am auzit prima oară despre această carte. Profesorul ne recomanda să citim cartea și să facem o paralelă între acest roman și societatea noastră. Am citit-o atunci pentru că a trebuit, am găsit similitudini cu lumea în care trăim dar și multe divergențe. Nu mai știu ce notă am luat pe comparație, ce știu însă este că nu am uitat cartea. De ceva vreme, mă atrăgea să o recitesc și m-am gândit că poate ar fi momentul oportun… 

Huxley construiește o lume distopica, bazată pe fericire sau mai degrabă pe o iluzie a fericirii. Bărbații și femeile sunt creați în eprubetă, viitorul lor este deja fixat prin stabilirea „castei” din care urmează să facă parte. Există cinci caste: Alpha, cei mai inteligenți, cei mai frumoși, Beta, executanții, Gamma, subalternii și Delta și Epsilon sunt cei care fac muncile de jos. De când există sunt condiționați să le placă ceea ce sunt și să nu-și doresca mai mult. Sunt ajutați și de un drog, soma, aparent fără reacții adverse care-i ajută să evadeze din viața reală într-un somn adânc şi plin de vise.

« -Iar acesta – intervine sentenţios Directorul-, acesta este secretul fericirii și al virtuții: să-ți placă ceea ce ești obligat să faci. Acesta este țelul întregii condiționări : să-i facă pe oameni să-și îndrăgească destinul social implacabil. »

Predestinați să aibă o viață plată, fără sentimente, fără dorințe, fără eșecuri, fără sens, fără artă, fără lectură, trăiesc ca într-o bulă de fericire mincinoasă și de fapt nici nu pot fi condamnați pentru acest lucru deoarece nu cunosc altceva. Sună foarte trist…

Creierele lor sunt „spalate”, formatate, pentru a servi unui singur scop: consumul. Nu există familie, nu există cupluri, nu există dragoste, sexul este ceva ce trebuie consumat cu oricine, fără restricție. Dumnezeu a fost înlocuit de Henri Ford… iar cărțile autorilor clasici sunt necunoscute și interzise.

Pe lângă această lume, să-i zicem civilizată, autorul ne prezintă o rezervație de indieni care trăiesc după vechile reguli, care fac copiii în mod natural, care trăiesc, simt, muncesc pentru ei, care au sentimente, credințe și tradiții (unele chiar barbare).

Rezervația poate fi vizitată de cei din lumea civilizată în bază unui permis pe care Bernard Marx îl obține cu destul de multă ușurință, atât pentru el cât și pentru Lenina, însoțitoarea lui. Inițial li se pare o aventură, vor descoperi o altă latură a umanității, ascunsă până în acel moment. Dacă şi cum vor reuși ei să gestioneze situația, veţi afla dacă citiţi cartea.

Bernard este un Alpha diferit, „greşit” dacă luăm in calcul standardele, mai puțin înalt decât cei din casta sa, are sentimente, iese din „lot”. Șefii și colegii observă diferențele și îl condamnă pentru ele.

« Pentru Bernard era întotdeauna neplăcut să aibă de a face cu membri ai castelor inferioare. Căci indiferent din ce cauză (și se prea poate să fi fost adevărată bârfa curentă privitoare la alcoolul turnat în surogatul său sanguin – căci, deh, se mai întâmplă și accidente), fizicul lui Bernard nu era cu nimic mai arătos decât al unui Gama de rând. »

« Batjocura îl făcea să se simtă străin, un outsider, dar se și purta ca atare, ceea ce sporea prejudecățile împotriva lui și întețea disprețul și ostilitatea stârnite de defectele lui fizice. Acestea, la rândul lor, îi agravau sentimentul de înstrăinare și însingurare. »

În rezervaţie, îl vor descoperi pe John, născut acolo de Linda, o femeie Beta, care a venit în excursie și a rămas din cauza unui accident. John îi va însoți pe Bernard și Lenina în lumea din exterior, unde va fi denumit „Sălbaticul”, unde oamenii de știință vor dori să-l studieze.

« Într-o bună zi (John calculă mai târziu că trebuie să fi fost curând după ce împlinise el doisprezece ani) veni acasă și găsi pe podeaua din dormitor o carte pe care nu o mai văzuse până atunci. Era groasă și părea foarte veche. Avea coperțile roase de șoareci, iar unele pagini erau desprinse și mototolite. O ridică de jos și se uită la pagină de titlu. Cartea se numea « Operele complete ale lui William Shakespeare ». »

În ultimile pagini, are loc un dialog între Sălbaticul John și Controlorul, Mustafa Mond (un fel de șef al acestei lumi), dialog plin de filozofie, cu întrebări despre viață și moarte, despre cunoaștere, despre importanța lecturii (poate de asta mi-a plăcut așa de mult), despre dragoste.

 « -Dar de ce e interzisă ? întrebă Sălbaticul.

Emoția întâlnirii cu un om care-l citise pe Shakespeare îl făcuse să uite într-o clipă de orice altceva.

Controlorul ridică din umeri.

-Pentru că e veche, asta e principalul motiv. Aici nu ne trebuie lucruri vechi.

-Chiar dacă sunt frumoase ?

-Mai ales dacă sunt frumoase. Frumusețea este atrăgătoare și noi nu vrem ca oamenii să fie atrași de lucruri vechi. Noi vrem să le placă cele noi. »

Titlul „Minunata lume nouă” este o ironie, poate că lumea descrisă de autor este nouă, dar minunată… nu este deloc. Este o distopie deranjantă, care critică o societate care încearcă eliminarea tuturor obstacolelor în numele stabilității și nu al fericirii protagoniștilor. Romanul este unul ce trebuie citit, face parte după părerea mea din lecturile obligatorii. Îl recomand cu drag!

9 comments

  1. Cartea lui Huxley este o referinta, eu am citit-o de multisor, dar mi-o amintesc perfect. Putini stiu insa ca titlul insusi este un citat dint Furtuna a lui Shakespeare (vezi: https://en.wikipedia.org/wiki/Brave_New_World). Cum englezii sint nascuti in limba lui Shakespeare nu au cum sa scape de el. Huxley, desi un intelectual stralucit si de frunte a vremilor sale, nu face exceptie de la aceasta regula. Cartea poate fi inteleasa sub unghiul unei discutii intre autor si “the bard” (asa il numesc englezii uneori pe Shakespeare!). Cartea dovedeste cit de hotaritor de important, asi zice chiar definitoriu, este bardul pentru limba si cultura anglo-saxona.
    Cartea insa este mai apropiata de realitatea de azi decit am dori sau credem. Pretind unii ca ar exista deja site-uri unde anumite caracteristici genetice pot si alese in caazul unei fecundatii artificiale, dar nu cunosc detalii. Recent, profesorul Y.N.Harari pretinde in mult discutatele sale carti (SAPIENS si HOMO-DEUS pe care le recomand calduros) ca manipulari genetice sint in curs si ca cercetarile avanseaza rapid.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s