Etajul o mie

Posted by

New York, anul 2118 și un turn de o mie de etaje. Cum sună? Știu, sună foarte interesant. Din primele pagini, suntem introduși într-o lume futuristă, distopica, surprinzătoare și în același timp destabilizantă, prin tehnologia folosită, dar și prin diferențele sociale extrem de mari dintre protagoniști. Turnul de o mie de etaje, cu patru kilometrii înălțime, este de fapt un oraș pe verticală. Cu cât urci, cu atât ești mai bogat. Viața celor care locuiesc la înălțime pare ideală, aproape utopică, prea perfectă pentru a fi adevărată. Se întâmplă ceva, o fată cade din turn, un eveniment total neprevăzut, neașteptat. Cine este ea? Cum a ajuns să cadă? A fost o sinucidere, o crimă sau un accident? Vom afla abia la sfârșit. 

Romanul începe cu această scenă în care victima trăiește ultimile secunde ale vieții ei, ultimile senzații și sentimente, este o scenă dură care te înfioară prin realismul ei. Capitolul următor ne întoarce în timp, două luni înainte de acest episod, cititorul va pune detalile cap la cap pentru a descoperi, la final, cine este fata și cum s-au petrecut evenimentele.

Fiecare capitol are numele unuia dintre cele cinci personaje principale, alternând astfel punctele de vedere. Intrăm în lumea celor cinci, în mintea lor, le înțelegem sentimentele, conflictele interioare, trecutul, fricile și mai ales secretele cele mai intime. Toți protagoniștii au secrete, mai mult sau mai puțin ascunse, mai mult sau mai puțin periculoase, ceea ce amplifică suspansul și creează dependență.

Facem cunostiinta cu Avery Fuller, care locuiește la etajul o mie, este perfectă din toate punctele de vedere, frumoasă, bogată, are absolut tot ce și-ar putea dori, cu o excepție. Viața ei pare ideală, însă îi lipsește ceva ce nu poate obține. Este secretul ei profund, iubește pe cineva cu care îi este imposibil să aibă o relație.

« Și, sub picioarele-i goale, se întindea cea mai mare construcție de pe pământ, o lume întreagă, la propriu. Ce ciudat era că, sub ea, în acest moment, erau milioane de oameni care mâncau, dormeau, visau și se atingeau. Avery clipi, simțindu-se deodată tulburător de singură. Cu toții erau străini, chiar și cei pe care îi cunoștea. De ce îi păsa de ei sau de ea sau de orice altceva, până la urmă ? »

Leda este prietenă lui Avery de o viață, egocentrică, egoistă, agresivă, nu se gândește decât la ea și la ce consideră că este bine pentru ea, fără să ia în considerare consecințele acțiunilor ei asupra celorlalți. La început am apreciat punctul ei de vedere, mi se părea că după o perioadă de rătăcire și mai multe cure de dezintoxicare, încercă să revină pe linia de plutire. Mă înșelăm!

Eris este de asemenea prietenă cu Avery, complet diferită. Viața ei se va schimbă radical când află că tatăl care a crescut-o nu este tatăl ei natural. Ajunge să trăiască din luxul etajelor superioare, în mizeria celor inferioare. Are o evoluție frumoasă, vede valorile celor cu care nu ar fi interacționat niciodată dacă nu ar fi trecut prin aceste experiențe. Va învăța ea oare ce înseamnă dragostea adevărată, ea care era superficială și care nu vroia să aibă relații profunde?

« Mariel înclină capul gânditoare. Lumina lumânării licări pe pietrele roșii ieftine ale cerceilor ei, o scânteie rosie pe părul ei brunet.

–          Poate, spuse ea în cele din urmă.

Eris dădu din cap.

–          Știi unde mă găsești! Strigă ea și închise ușa în urma ei.

Eris Dodd-Radson, gândi ea, regina autoproclamata a relațiilor fără angajamente, propune să nu grăbească lucrurile. Cine s-ar fi gândit la asta ? »

Aproape simetric cu povestea lui Eris o vom descoperi pe Rylin, care provine dintr-o familie nevoiașă, locuiește la etajele inferioare, muncește pentru a supraviețui și pentru a-și crește sora mai mică. Are o viață zbuciumată, trăiește de pe o zi pe alta, își acceptă situația, este matură, cu un suflet bun. Printr-o conjunctură, ajunge să se îndrăgostească de Cord, un băiat din etajele superioare și să cunoască această lume.

« Erau în lumea interlopă de sub primul etaj ; un spațiu ciudat și întunecat, cu țevi și coloane de oțel. Rylin și Lux pășiră încet printre umbre, dând din cap spre celelalte grupuri pe lângă care treceau. Câțiva indivizi erau adunați în jurul strălucirii roz și palide a unei pipe cu halucinogene. »

Ultima perspectivă este cea a lui Watt. Este un băiat foarte inteligent, un fel de minitehnicus, care creează un calculator cuantic foarte puternic (ceea ce este ilegal), cu ajutorul căruia va putea să intre clandestin în viețile tuturor celor din turn, aflând secretele acestora. Își denumește calculatorul Nadia, pseudonim cu care se și înregistrează în partea obscură a internetului oferindu-și serviciile. Va accede la viețile celor din etajele superioare prin intermediul Ledei. Aceasta îl angajează să obțină informații despre fratele lui Avery de care este îndrăgostită.

Am perceput-o pe Nadia că poate fiind un personaj de sine stătător prin prisma interacțiunii cu Watt, prin intuiția de care dă dovadă, prin ajutorul pe care i-l dă (mi-a adus aminte de Jane din “Vorbitor în numele morților” de Orson Scott Card).

« Așadar, Watt începuse să facă bani într-un mod diferit : aventurându-se în partea întunecată a internetului și răspunzând unor anunțuri denumite eufemistic « servicii de informații ». Cu alte cuvinte intrări neautorizate. Împreună cu Nadia, falsificau registre de angajare, schimbau note stundentilor din diverse sisteme de școlarizare și chiar pătrundeau ilegal în conturi de internet, pentru cei care credeau că partenerii lor îi înșală. »

Destinele celor cinci se vor întrepătrunde, se vor încurca, se vor descurca, se vor clarifica și, bineînțeles, se vor complica într-un mod absolut pasionant. Relațiile care la început sunt solide, se destramă, altele se consolidează. Tehnologia este foarte avansată și oamenii sunt dependenți de aceasta. Consumul de droguri este aproape considerat o normalitate și sunt personalizabile. Autoarea ne arată că banii nu aduc fericirea și aparențele înșeală mai mereu.

Scriitura este ritmată, rapidă, antrenantă, ușor de urmărit după primele câteva capitole, după ce cititorul se obișnuiește cu personajele destul de numeroase. Povestea nu se termină o dată cu sfârșitul romanului, finalul este unul deschis către continuare, „Etajul o mie” fiind primul dintr-o trilogie.

16 comments

  1. Marius Andrei m- a ispitit cu această carte, dar încă nu am cumparat’o.
    Cred că o pun in cos la urmatoarea comanda. Faina recenzie. Vreau sa am propria opinie.

    Liked by 1 person

  2. Cartea e interesantă, după felul în care ai prezentat-o.
    Am căutat-o în format digital, dar n-am gasit-o decât în format fizic, pe Libris. Păcat că nu există ca ebook!
    Și încă ceva: nu apare nici pe Kobo, nici pe Amazon sau Barnes&Nobles.
    Ai noștri chiar nu știu să-și vândă marfa…

    Liked by 2 people

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s