Femeia din Orient Express

Posted by

La începutul lecturii romanului aveam așteptări, știam că “Femeia din Orient Express” o are ca și personaj principal pe Agatha Christie. Și, cum am terminat de curând “Crima din Orient Express”, o și vedeam pe Agatha Christie rezolvând un mister, o crimă, ceva în același mod ca personajul ei, Hercule Poirot. Nu a fost chiar așa. Nu vă imaginați însă că este o carte lipsită de suspans sau de secrete, chiar dimpotrivă.

Romanul începe cu o scenă care se petrece în anul 1963, când Agatha Christie primește o vizită de la un bărbat necunoscut care îi arată o fotografie veche, din anii 1928. Fotografia o proiectează în trecut și odată cu ea, și pe noi.

După un divorț dureros și mediatizat, Agatha hotareste să plece într-o călătorie în Orient, singură, deghizată, ȋmbarcându-se în tren sub numele de Mary Miller.   

« Când se dusese să se rujeze, imaginea din mica oglindă rotundă de deasupra lavoarului o luă prin surprindere. Nuanța roșcată a părului era foarte intensă în lumina puternică a soarelui. Fusese prevenită la coafor că s-ar putea să se întâmple. Aveți părul blond natural, așa că va fi o culoare foarte diferită, i se spusese.

Îi zâmbi imaginii ciudate și întinse mâna după ochelarii care completau deghizarea. »   

Va trece prin toată Europa, se va opri la Veneția și la Instanbul, va poposi un timp mai îndelungat la Bagdad și se va duce mai apoi în Ur. 

« Dar de ce te temi ?

Întrebarea îi tot venise în minte, încă de când plecase de la Londra. Că era singură, că îi era dor de casă – temerile fuseseră simple la început. Dar în Orient Express căpătaseră o nouă dimensiune. Se temea că trecutul se îmbarcase odată cu ea, că suferința avea să o dărâme. »   

În timpul voiajului, face cunoștință cu Katharine și Nancy, două femei și ele singure. Toate trei își ascund trecutul, fiecare își dorește să păstreze secretul vieții personale, dar călătoria în Orient Express are urmări pentru fiecare dintre cele trei protagoniste. Acest drum le va schimba viețile pentru totdeauna. Se vor regăsi în situații dificile, în care vor depinde una de cealaltă, în care vor învăța să aibă încredere una în cealaltă și nu în ultimul rând să-și păstreze reciproc secretele. Știu, sunt secretoasă, dar așa sunt și ele, nu încerc decât să vă întroduc în atmosfera romanului.   

Cele trei protagoniste sunt foarte diferite, Agatha este o scriitoare de succes, cu o viață personală tumultoasă, are o fiică, pe Rosalind, este mătura, își ascultă vocea interioară, ține cont de ceilalți, pune suflet. Katharine lucrează într-un șantier arheologic în Ur, pare egocentrică, manipulatoare, egoistă, dar și inteligentă. Nancy este o tânără foarte atrăgătoare, cea mai tânâră dintre ele și cea mai neexperimentată. Personajele se dezvăluie treptat, prind contur și substanţă pe măsură ce acţiunea ȋnaintează.

« Agatha avea strania senzație că, pentru Katharine, această călătorie era exact opusul călătoriei ei : deși vorbea întruna despre cât de mult îi plăcea munca ei, parcă o aștepta ceva amenințător în deșert. »  

Autoarea scoate în evidență într-un mod foarte plăcut și documentat atât detalile călătoriei cu trenul cât și atmosfera și civilizația din Orient. Sunt locuri în care privim efectiv prin ochii Agathei ca și cum am fi prezenți acolo, ca și cum am vizita și experimenta odată cu ea.   

« In deșert, zorii zilei, cu toate culorile răsăritului – nuanțe de trandafiriu, coral și albastru – și aerul pur și răcoros te făceau să te minunezi. Deodată vechea ei viață din Anglia păru foarte măruntă, foarte neînsemnată. La asta visase. » 

Influențată fiind de lectura recentă a romanului Agathei Christie, nu am putut să nu mă împiedic să caut legături. “Femeia din Orient Express” are elemente care sunt în oglindă și o să vă explic imediat la ce mă refer. Hercule Poirot călătorește din Orient către Occident în Orient Express, în timp ce Agatha călătorește din Occident către Orient. Fiecare dintre ei caută ceva, Agatha se caută pe sine și descoperă fără să vrea misterele prietenelor sale, iar Hercule Poirot anchetează crima și caută criminalul.     

Titlul mi-a dat mult de gândit, în timp ce citeam credeam că acesta se referă la “femeia” Agatha și probabil că aceasta a fost intenția autoarei, dar se poate la fel de bine să fie vorba despre oricare dintre cele două prietene ale Agathei, Katharine sau Nancy. Fiecare dintre ele poate fi “Femeia din Orient Express”, mai ales privind acum după ce am terminat cartea.

Autoarea a împletit ficțiunea cu povestea reală a scritoarei, sunt elemente prezente în roman pe care Agatha Christie le-a trăit ȋn viaţa reală: călătoria cu trenul (se pare că de aici i-a venit ideea romanului “Crima din Orient Express”), divorțul de Archie primul soț și altele.  

Scriitura este plăcută, cursivă, vizuală, se citește ușor, iar în ultimile câteva zeci de pagini suspansul atinge punctul culminant. Acest lucru m-a împiedicat să mă opresc, chiar dacă simțeam că mi se închid ochii, aproape că aș fi riscat să beau o cafea și să nu mai dorm, decât să mă întrerup înainte de a vedea cum se încheie povestea.  

Mulțumesc Editurii Nemira pentru romanul oferit spre recenzare. Îl puteți achiziționa de aici.

10 comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s