Mândrie şi prejudecată

Am văzut acest roman pentru prima dată în adolescență, pe noptiera mamei. La vremea respectivă, citind titlul, eram sigură că este vorba despre un roman filozofic, greu, complicat, care nu mi se potrivea deloc. N-am fost nici măcar curioasă să văd descrierea. Acum, după lectură, realizez cât de tare m-am înselat. Titlul reflectă extrem de bine conținutul romanului, dar, altfel decât m-aș fi așteptat. Mândrie și prejudecată, două cuvinte care, la prima vedere, par fațete ale aceleiași monezi… Mândria poate proveni din decalajul pe care-l avem între ceea ce credem despre noi și anumite prejudecăți pe care le avem despre ceilalți. Cel puţin așa gândeam eu înainte de lectură.

 Jane Austen mi-a prezentat o altă perspectivă, o perspectivă în care cei doi termeni se disociază. Mândria va fi mai degrabă apanajul personajului principal masculin, iar prejudecata a celui feminin. Mai mult decât atât, cei doi (despre care o să vă povestesc imediat) fac parte din clase sociale diferite : el este un aristocrat bogat, iar ea face parte din burghezia mai modestă, motiv pentru care, în timpul lecturii, cei doi termeni devin un fel de etichete ale celor categorii.

 « -Poate că nimeni nu e lipsit de asemenea defecte. Însă m-am străduit toată viața să evit acele slăbiciuni care ar putea expune ridicolului o minte limpede.

 -Cum ar fi orgoliu și mândria.

-Orgoliul este, într-adevăr, o slăbiciune. Însă mândria… unde e vorba de o minte cu adevărat superioară, mândria va fi întotdeauna moderată. »

Revenind însă la romanul nostru, autoarea ne scufundă în societatea rurală englezească a secolului al nouăsprezecelea, plină de cutume, obiceiuri și etichete. Patriarcală prin definiție, ne transmite o imagine de eleganță aparentă, superioritate distinsă, ascunzând însă prostia, lăcomia, egoismul și alte asemenea «calități » ale acelei epoci. În centrul atenției noastre, va fi adusă familia Bennet : domnul și doamna Bennet și cele cinci fete ale lor. Da, ați citit bine, cinci fete. Veți zice cu siguranță, « săracul domn Bennet, cu ce o fi greșit ? ».

« Vina » însă îi aparține domnului Bennet… dorindu-și cu disperare un băiat datorită căruia ar fi avut asigurat un trai decent. O clauză testamentară prevedea că moșia urma să revină, la moartea domnului Bennet unui moștenitor de sex masculin, în cazul nostru, unui nepot al acestuia, domnul Collins. Pentru a le asigura fetelor sale un viitor fără griji, singură preocupare a doamnei Bennet este să le găsească soți bogați. 

Adăugați la acest tablou, venirea în regiune a unui tânăr gentilom, domnul Bingley, necăsătorit, arătos și bogat. Așa cum vă imaginați, va devini foarte rapid subiectul principal de discuție al doamnei Bennet, care va organiza tot felul de întâlniri, dineuri pentru ca domul Bingley să poată alege una dintre fetele sale.

Domnul Bingley este însoțit de prietenul său, domnul Darcy, total diferit, prezentat ca fiind un bărbat distant, mândru, afișând o superioritate vădită față de toată lumea. Mai mult decât atât, acesta arată un dispreț vădit față de domnișoarele de proveniență mai umilă și fără manierele aristocrației.

Domnul Darcy este unul dintre cele mai interesante personaje, și, devine destul de rapid, cel pe care cititorul îl urmărește cu interes. Este protagonistul a cărui evoluție este și cea mai spectaculoasă, având în vedere că potretul inițial este zugrăvit numai prin defecte. 

« -Cred că mândria, interveni Mary, care era întotdeauna mulțumită de profunzimea reflecțiilor sale, este una dintre cele mai întâlnite slăbiciuni. Tot ce am citit până acum m-a condus la concluzia că este, într-adevăr o trăsătură comună, că însăși natura umană presupune o astfel de pornire și sunt foarte puțini aceia dintre noi care să nu aibă un sentiment de automulțumire, gândindu-se la propriile calități – fie reale, fie imaginare. »

Dintre cele cinci domnișoare Bennet, vom cunoaște mai îndeaproape pe două dintre ele : Jane și Elizabeth. Jane este cea mai mare dintre surori, frumoasă, echilibrată, afectuoasă, înțeleaptă, sinceră, însă timidă. Elizabeth este următoarea ca și vârstă, dar iese din tiparul tipic al femeii supuse, îi critică pe ceilalți cu destul de multă ușurință, în baza prejudecăților sale. În materie de căsătorie, Elizabeth este cea mai inflexibilă și care nu acceptă conpromisurile (refuză două cereri în căsătorie), ceea ce o face de multe ori inaccesibilă.

« -Chiar de la început, continuă Elizabeth, aș putea spune din prima clipă în care v-am cunoscut, manierele dumneavoastră m-au convins de aroganța, înfumurarea și disprețul egoist față de ceilalți, ceea ce a constituit baza dezaprobării mele, pe care evenimentele ce s-au succedat au clădit o antipatie puternică, iar, la mai puțin de o lună după ce v-am cunoscut, am simțit că sunteți ultimul bărbat din lume cu care m-aș putea lăsa convinsă să mă căsătoresc. »

Se vor forma două legături: una între Jane și domnul Bingley și cea de-a doua între Elizabeth și domnul Darcy. Prima este caracterizată de afecțiune reciprocă, pe când cea de-a doua de o antipatie declarată.

Aș vrea să-l mai menționez pe tatăl domnișoarelor Bennet, care prin replicile pe care le presară de-a lungul romanului, aduce o doză de cinism și ironie la adresa societății englezești din vremea respectivă.   Autoarea analizează dorința, apropiată de obsesie a burgheziei englezești pentru accederea la o clasă superioară prin căsătorie și o face cu multă finețe, umor și ironie, atât prin situațiile pe care le relatează cât și prin personajele secundare prezentate.

Este un roman cu acțiune lentă, plin de subînțelesuri, evenimente interpretate de către protagoniști greșit care duc la intrigă. Austen ne pregătește într-un mod subtil și neașteptat pentru situațiile de la sfârșitul romanului, dense din punct de vedere emoțional. Romanul ne aduce în fața ochilor o epocă de mult apusă, cu obiceiuri și convenții atât de depărtate de cele ale epocii noastre.

«-Lucrurile pe care le-am auzit eu sunt mai importante decât cele pe care le-ai auzit tu, Eliza, îi spuse Charlotte. Nu merită să dai importanță celor spuse de domnul Darcy, fiindcă nu seamănă cu prietenul său, nu-i așa ? Biata de tine ! Să ți se spună că ești doar acceptabilă !

-Te-aș ruga să nu mai pomenești de lucrurile acestea, n-aș vrea ca Lizzy să se simtă prost fiindcă a fost tratată atât de urât. Este un om îngrozitor și ar fi un adevărat nenoroc să fie plăcută de o asemenea persoană. »

Nu m-am plictisit nici o secundă în timpul lecturii, i-am urmărit pe protagoniști, ca într-un film de dragoste, în care lucrurile nespuse sunt cele care îi apropie. 

Vă recomand cu drag romanul!