Moştenirea

New York. Patru frați. O așa zisă moștenire. O bază bună pentru a scrie un roman de actualitate, mai ales dacă cei patru împărtășesc un interes comun : să ajungă în posesia banilor.

Leonard Plumb senior era un tată prevăzător, care gândindu-se la bunăstarea celor patru copii ai săi a înființat un cont comun. Banii s-au înmulțit de-a lungul timpului datorită unor investiții bine plasate, copiii însă nu puteau accesa banii înainte ca mezina, Melody să împlinească vârsta de patruzeci de ani.

« Nimeni nu-și mai amintea cine botezase suma pe care aveau s-o primească într-o zi « Moștenirea », însă așa îi rămăsese numele. Melody avea doar șaisprezece ani când Leonard Plumb senior hotărî să deschidă un cont pentru copiii lui.

-Nu e cine știe ce sumă, le repeta el adesea, doar un mic cheag, investiții cu bătaie lungă, cu efecte de durată, de care să vă bucurați, dar de care să nu abuzați.

Fondurile, le explicase Leonard senior, aveau să fie disponibile abia după ce Melody, mezina, împlinea patruzeci de ani. »

Majoritatea banilor însă sunt folosiți pentru a înlătura scandalul ce putea izbucni în urma accidentului în care fusese implicat fratele cel mare, Leo. Acesta condusese sub influența alcoolului și a drogurilor, accidentul soldându-se cu consecințe grave pentru fata care-l însoțea. Desigur că acest lucru este considerat de ceilalți trei frați ca fiind un împrumut, dar încrederea oferită de aceștia este limitată în ceea ce privește returnarea banilor.

« Ideea de a ține banii blocați până împlinea Melody patruzeci de ani i se părea binevenită lui Leonard din mai multe motive. Era realist în ceea ce privește maturitatea, emoțională și de altă natură, a celor patru odrasle ale sale : în nici un caz punctul lor forte. Intuia că, în eventualitatea în care nu și-ar primi cu toții banii în același timp, ar deveni un motiv de discordie între cei care deja în posesia lor și cei care nu îi primiseră încă ; nu ar fi îngăduitori unii cu alții. Iar dacă se întâmpla ca vreunul dintre ei să aibă nevoie de bani mai devreme în viață, Leonard își imagina că aceea era Melody. Nu era nici cea mai isteață dintre toți patru (cum era Bea), nici cea mai fermecătoare (Leo), nici cea mai descurcăreață (Jack). »

Leo este personajul cel mai contrastant, inițial mi-a plăcut de el, părea matur, părea că a învățat din greșeli, însă m-am înșelat, este egoist, egocentric, manipulator, individualist.

Bea a scris în trecut niște povestiri de succes, acum însă este în pană de inspirație, sunt zile în care încearcă să scrie, altele în care renunță, altele în care ar vrea să schimbe cu totul domeniul. Am perceput-o că fiind cea mai nehotărâtă dintre cei patru, cea care se caută pe sine, dar fără să depună cu adevărat efortul de a se găsi.

Jack are un anticariat, cu care nu are prea mare succes. Este homosexual, căsătorit de mulți ani cu Walker, un avocat de renume în comunitatea gay. Jack pare că este cel care analizează cel mai mult înainte de a lua o decizie, dar în acest roman aparențele înșală.

Melody este mezina familiei, are două fete gemene adolescente, de care are foarte mare grijă, ca o cloșcă cu riscul de a le sufoca… Se vaită mult, comentează la tot, se plânge de tot și de toate.

Acțiunea se concentrează, deci, pe cei patru. În prima parte a romanului sunt prezentați fiecare dintre ei într-un mod dinamic și complex, cu trimiteri frecvente în trecut, cu descrieri ale anturajului, ale experiențelor lor, ceea ce îngreunează lectura. Însă, după această parte, când detaliile sunt deja cunoscute, lectura devine pasionantă, iar paginile se întorc rapid unele după altele.

Familia Plumb pare o familie normală, însă, până în apropierea momentului împlinirii vârstei de patruzeci de ani a lui Melody, nu se frecventau decât foarte rar. Odată cu așa zisul împrumut, frații încep să comunice unii cu alții, fiecare dintre ei are planuri cu banii respectivi. Fiecare dintre ei a trăit și a cheltuit având în minte această Moștenire.

« -Da. Francie a achitat compensația în contul înțelegerii din depozitul comun, spuse Leo. Nu au mai rămas prea mulți bani, în orice caz nu suma pe care conta fiecare dintre frații mei ; de aia dau toți târcoale pe-aici că niște vulturi mizerabili. Toți se așteaptă să fac eu rost, ca prin farmec, de banii care consideră că li se cuvin. Așa că-ți dai seama în ce situație mă aflu. »

Jack a ipotecat casa de vacanță pe care o achiziționase împreună cu partenerul sau de viață, pentru un împrumut menit să-i țină afacerea pe linia de plutire. Melody are și ea un credit imobiliar și se apropie momentul trimiterii celor două fete gemene ale sale, Nora și Louise la universitate. Bea lucrează într-o editură și se chinuie de multă vreme să scrie un roman. Probabil că Leo este cel mai puțin dependent de Moștenire, pe de altă parte este și cel din cauza căruia ceilalți frați se simt nedreptățiți acum.

Bineînțeles că avem parte și de puțin suspans. Banii vor fi oare restituiți? Inițial am crezut că despre aceasta este vorba, despre Moștenire… însă m-am înșelat. Aș zice că tema centrală este familia, cu tot ce ține de aceasta: relațiile dintre frați, relația dintre părinți și copii, acceptarea membrilor familiei așa cum sunt, primirea în sânul familiei a noilor membrii. Cei patru vor ieși cu siguranță mai bogați din această experiență… în ce fel mai bogați, vă las să descoperiți.

Nu aș vrea să neglijez nici personajele secundare care sunt legate în diverse moduri de cei patru frați: Walt, Louise și Nora, familia lui Melody, care după experiențele trăite se unesc și se redescoperă, Walker, partenerul de viață a lui Jack, care abia în urma evenimentelor îl cunoaște cu adevărat pe Jack, Stephanie, prima iubire a lui Leo, Paul Underwood, șeful lui Bea. Toate aceste personaje secundare dau romanului culoare și complexitate, toate contribuie în felul lor la desfășurarea acțiunii.

Aș vrea să subliniez faptul că mi s-a părut un roman pe care l-aș vedea întâmplându-se, profilele psihologice ale protagoniștilor sunt lucrate și realiste. Autoarea ne descrie unele situații amuzante, altele patetice, altele triste sau fericite, așa cum apar și în viața reală.

Am citit greu primele două sute de pagini, m-am “înecat” în detalii, în treceri de la un personaj la altul, următoarele două sute însă mi-au plăcut, cred că v-am mai zis că nu renunț când am început o carte, trebuie să o termin… de această dată a fost bine că nu am renunţat.